Adio, PDL! Bun găsit, PSD?

11 aprilie 2013

General

S-a desluşit, în sfârşit, misterul perdeluţei fluturate în semn de adio. Ce protecţie să-ţi ofere un partid de tomnatici încă vreo 20 de ani? Mai bine un tânăr de succes, cu suficiente decenii până la pensionarea politică. Important e să-l iei de lângă protectorul său autociuruit şi să-l creşti ca viitor stăpân al dosarelor.

Cu de-alde moşulicii Blaga, Flutur, Videanu sau Toader, n-apuci vremea când, ca lup de mare optzecist ajuns la opt decenii de viaţă nu te mai poate paşte puşcaria. Iar rebelul Ponta are toate datele pentru a fi atras ca discipol: energia vârstei, ba poate chiar şi megapower la dosar, iese noaptea târziu în oraş, disponibil la o koabitare, ba chiar şi un socru buclucaş când te gândeşti că a ciocnit oul între Crăciun şi Anul Nou…

ponta1Guvernatorul nu-şi poate pune speranţe în fetele lui. Una s-a măritat c-un gurist de care s-a răcit rapid, probabil de la prea multă gheaţă în pahar. Iar acum a dat în mintea copiilor, ocupându-se cu desenele pe asfalt în plină zi de referendum. Cealaltă tot plod a rămas, încă mai dă să muşte, ba s-a mai şi luat cu unul de-l accidentează motocicliştii la volan…

Bătrânului lup de mare i-a picat astfel perfect soluţia lupului tânăr, crescut în sondaje tot de el, de marinel, pe principiul vaselor comunicante de ură şi speranţă electorală.

Băsescu se consideră imbatabil la tras de cârmă sau volan şi la justiţie. La prima risca fie să-i dea clasă copilotul, fie să-l dea cu roatele în sus. Aşa că l-a atras într-un menage a trois, pilotaj-justiţie-coabitare, dându-i senzaţia fostului procuror şi avocat că are pe mână manşa numirilor din parchete.

Şi uite-aşa, cu ochelarii aburiţi de abulicele fandări ale guvernatorului îmbătat de imunitatea cu multe stele, a ajuns Ponta să spere că va înscrie un coş de punctaj maxim cu baschetbalista. Doar că, după cum fluieră tribunele, s-ar putea să fie coşul de gunoi al istoriei şi într-un viitor la fel de apropiat ca cel al eşuării Corabiei Nebunului…

, , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

Comments are closed.