Avem și noi baronii noștri! Münchausen

Nu știu dacă ați observat, dar procurorii ne tratează cu dispreț! Galațiul nu este pus în rândul lumii! Suntem satul nimănui, n-avem și noi penalii noștri, ca restul României, de crapă mâțele cu clopoței de la DNA jucându-se cu ei de-a înșir’te brățărică pe la TV. N-avem nici măcar un primar condamnat la decenii de închisoare, dimpreună cu diverși consilieri, oameni de afaceri, săgeți și alți mitangii, ca-n Detroit, la înapoiații ăia de americani. Așa încât, ca să nu rămână de căruță, cei care ne conduc s-au ridicat singuri la rangul de baroni: Münchausen!

Recent, un proiect uriaș a fost scos din sertare. Gălățenilor li s-au mai înșirat niște basme de Petre Minciunescu. Dar nu despre cum va arăta tunelul pe sub Dunăre, cu haltă în groapa de la Elice. Nici despre aeroportul care se rotește după Soare cu voiaje directe spre Marte. Nici măcar despre pasarelee în zbor peste cartiere fără apă sau căldură. Ci doar despre o amărâtă de intrare în oraș, dar cu ghiul (!) în sensul giratoriu.

Vise umede cu arteziene și tiroliene

Cea mai amplă descriere a „Amenajării scuarului bd. Galaţi-str. Oţelarilor”,proiectul recent azvărlit în spațiul public, o dă Monitorul de Galați. Conform entuziastului articol semnat de Elena Dima (?), la intrarea dinspre digul către Brăila, vor apărea:

„O nouă stemă a municipiului Galaţi, (…) un scuar cu nu mai puţin de trei fânâtâni arteziene, blocuri reabilitate şi înfrumuseţate, un sens giratoriu cu stema lui Petru Rareş iar în locul parcului Selgros, un parc de aventuri cu tiroliene şi tot tacâmul… ”

Tot autoarea ne lămurește, citând copios din proiectul votat de aleși, că se dorește

„realizarea unei steme a Galaţiului, fabricată din «casete metalice montate pe o structură de susţinere din profile metalice, colorate şi luminate», dar şi la înlocuirea tuturor «chioşcurilor» din zonă, (…) înfrumuseţarea  blocurilor de la intrarea în oraş, imobilele urmând să aibă, la scară, bănci acoperite cu pergolă, iar intrările în blocuri – copertine construite «din structuri metalice şi panouri translucide din policarbonat», laminate (sic!) noaptea (…) «amenajarea sensului giratoriu de la intersecţia bd. Galaţi cu bd. Dunărea prin amplasarea în centru  a unui obiect decorativ inspirat de sigiliul lui Petru Rareş, născut pe maul Brateşului (…), din «zidărie de piatră cu terminaţii crenelate»”. 

Ați obosit? Stați că mai e, vorba aia, ca-n poveste… Tot la intrarea în oraș, se fantazează

„trei rânduri de gard viu, care, cu ajutorul materialelor reflectorizante, va da (sic!) impresia de «valuri», atât ziua cât şi noaptea, (…) trei fântâni arteziene, (…) «Pădurea Neagră» (…) în capătul de nord, (…) din piatră neagră, (…) „Cascadele» (…) 72 de metri, pe panta dintre cele două extremităţi(…) din «elemente înguste dispuse în pantă, cu mici cascade de 25 cm înalţime» (…) «fântâna Marea Neagră», amplasată în capătul de sud, (…) un bazin larg, traversat de o punte transparentă, din grătare metalice, către zona pietonală din vecinatatea parcului Selgros (…), «Parcul de aventuri Siretul», având în vedere că terenul cu multe diferenţe de nivel se pretează bine la «tiroliene, trasee de parcurs prin copaci, tir cu arcul, arenă de turnir, pereţi de căţărare etc.»”. 

Am scurtat partea cu amenajarea trotuarelor, băncilor, refacerea ilumintaului etc. fiindcă deja fluieră lumea în sală…

ff3f2e2ac2a31c5af9cb2cb17d68740d_XL

Investiții grandioase din speculații apoase

În mod intenționat am lăsat această lungă descriere să curgă, precum replicile unui scenariu siropos de telenovelă. Fiindcă veți rămâne siderați când veți afla cine a inițiat elucubrația asta, cine o promovează după ani de sertar și, mai ales, care este „inflația” în cheltuirea banului public.

Pentru moment, ne limităm la două detalii.

Primul ar fi că legăturile lui Petru Rareș cu Brateșul, deci și cu Galațiul, se bazează în mare parte pe legende și speculații istorice. Locul nașterii sale ar fi mult mai cert în zona Hârlăului (Iași), ca fiu al Mariei Răreșoaia, decât a Brateșului. Aici, e drept, avea afaceri cu pește soțul mamei sale, un negustor poreclit Rareș (cel cu părul rar) care nu prea stătea pe acasă de vreme ce a avut Ștefan cel Mare suficient timp să-i înmulțească tacâmurile la masă. Dar, speculând că în tinerețe s-o fi îngrijit și el de afacerile familiei prin zonă (și pe mine m-a luat tata la pescuit de câteva ori dar nici azi nu știu să fac vreo mămăligă), să ne grăbim să-l facem gălățean de-al nostru pe Rareș, ca să-i ciordim inelul cu sigiliul țării și să-l punem în mijlocul intersecției. Bun și așa.

Pe de altă parte, nu prea este de înțeles la ce ne trebuie o așa mare bătaie de cap precum această investiție. Cei de la Viața liberă, mai precauți cu „reflectarea pe larg a marilor realizări” de la o vreme, au început direct cu discuțiile suscitate de acest proiect în Consiliul Local. Că apa din fântânile arteziene ar putea crea probleme de infiltrații, că ar fi costurile prea mari, că, dacă nu sunt executate cum trebuie lucrările, s-ar putea să ne facem iarăși de râs. Dar până la urmă s-a votatcu unanimitate, semn că există o mare doză de competență dar și de responsabilitate printre consilieri, nu doar la nivelul lui Marius Stan, care a inițiat, cică, proiectul.

Concesiunile viitorului din banii poporului

De neînțeles este însă cum reușesc atâția oameni cu scaun la cap, adunați în Consiliul Local, să mai creadă că investiții de asemenea amploare mai au vreun rost în Galațiul condus de EI.

plaja-dunarea

La propriu, actualii nu sunt în stare nici să peticească ori măcar să vopsească ce le-au lăsat înaintașii. Cazul viaductului ar fi de râs dacă n-ar fi de strâns din dinți cu inima între ei de ficare dată când treci pe deasupra câte unui pilon chipurile reconsolidat. Mai rău, plaja Dunărea, unde tot despre niște bazine cu apă și locuri de joacă și agrement este vorba, reprezintă o provocare insurmontabilă pentru edilii zilelor noastre. S-a votat cu toate mânile sus concesionarea ei fiindcă municipalitatea nu o poate întreține. Dar fântâni în cascadă și parc cu tiroliene vom putea întreține? Sau, de fapt, se pregătește terenul pentru o nouă concesiune, la preț de nimic, după ce s-a votat altă investiție căreia nu-i putem face față?

Prefrer să-i cred pe aleșii noștri niște Munchauseni, niște închipuiți care nu-și dau seama cât ne este plapuma, decât să-i suspectez de intenții subterane, de cheltuire a banilor publici pentru finanțarea unor viitoare profituri private. Pe de altă parte, actualul primar denotă că nu este decât o marionetă în mâinile celor care conduc de 25 de ani orașul într-o fundătură, singura diferență fiind că, în mandatul său, suma banilor azvârliți pe geam crește exponențial. Intenționat nu discutăm acum despre cele câteva milioane de euro ce se vor cheltui, tocmai fiindcă ele arată cât ne costă incompetența în funcție de mandat Și, cât de curând, veți putea citi aici, negru pe alb, firul roșu (!) dintre administrația Stan și cei de dinaintea sa.

Foto: Viața liberă

, , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply