”BUNICA BATE TARE!” | Deci, s-o „tratăm” cu niște lanțuri

20 April 2017

General

De Paște, medicina gălățeană, cea concurată din timpuri imemoriale de trenul spre București, Cluj, Iași etc., a dat încă o dobadă de profesionalism. O bătrână de 78 de ani a fost legată de pat cu niște cârpe fiindcă, susțin cadrele medicale, aceasta s-ar fi putut răni.  De fapt, fiindcă de Sărbători nu se pot administra calmante, pacienții sunt legați de paturi ca să nu-i doară mai tare!

Nepoata și fiica bătrânei au pus și un filmuleț pe Facebook, în care se vede cum au ajuns în secție, cum asistenta le-a condus, plină de încredere și mândrie în „tratamentul” de Ev Mediu aplicat, direct la patul pacientei legate de barele acestuia cu niște pijamale vechi și rufoase.

Conform presei, Tudor Roșca, medicul șef al secției de Interne II, ar fi motivat comportamentul subordonaților prin faptul că

„în seara zilei de 16 aprilie, după ce familia a plecat, pacienta a devenit agitată, agresivă faţă de celelalte paciente şi faţă de personalul nostru, ameninţa că se aruncă pe fereastră drept pentru care asistenta, în aşteptarea medicului de gardă, a decis contenţiunea pacientei…. A sosit şi medicul de gardă, acesta a recomandat un sedativ. Sedativul nu putea fi administrat la recomandarea asistentei. Tot conflictul a fost întreţinut de familie care nu a înţeles că în situația dată nu aveam altă posibilitate de a asigura protecţia pacientei şi a celorlalte paciente din salon.”

O bunicuță de 78 de ani, în refacere după un atac cerebral,  amenința că bate ditamai asistentele în putere…

ACUZAȚII de tratamente brutale la Spitalul Judeţean din Galați…

ACUZAȚII de tratamente brutale la Spitalul Judeţean din Galați. O pacientă a fost LEGATĂ DE PAT în lipsa unui medic | DETALII –>> https://goo.gl/2dgFp5

Posted by Viaţa Liberă on 19 Aprilie 2017

Pe barba lui Hipocrate, ăștia numai bărbi ne povestesc!

Puțină atenție! Chiar la momentul 1 min. 45” din film, una din aparținătoare spune “Dar v-am cerut dimineata sa-i faceti un calmant!”

Păi bine, bre, cetățeano, cum ai cerut? Așa simplu sau… ai mișcat și mata din urechi? N-ai mișcat? Nici din coadă?! Păi, și mai vrei tratament medical competent, etică, umanitate?

De fapt, după cum spune și doctorul în citat, mai sus, calmantul a fost prescris de doctorul de gardă. Deci era necesar. Dar când a fost prescris? A, după Sărbători. De Sărbători nu era medic de gardă? Garda se face doar în zilele lucrătoare în orele normale de program? Nu mai sunt destui doctori? Sau sunt prea ocupați? Păi, să mai lase șefiile de lucrări, să mai lase cabinetele private, colaborările cu diverse firme etc.

Dar așa, ca întrebare de control, dacă în lipsa medicului nu se poate administra un sedativ, o legare de pat se poate administra? Aveți procedură scrisă pentru asta? Legarea se face cu pijamale de bumbac sau merge și cu sintetic? Dar pijamalele trebuie sterilizate înainte sau pot să fie de la circuitul murdar? Noduri marinărești sau ca cel de la lațul pentru spânzurare?

Sursa foto: Observatorul Antenei 1

Cadre medicale medii și foarte joase profesional. Și moral…

Asistentele/infirmierele din imagini dau însă imaginea edificatoare a decăderii conștiinței profesionale în sistemul medical românesc. Deși, dacă le întrebi, majoritatea susțin că sistemul e de vină și oricând s-ar angaja pe bani adevărați în străinătate, adevărul este că, afișând o asemenea mentalitate, probabil că nici în Rusia, Siria sau Statul Islamic n-ar păcăli prea mulți angajatori care să le mai și plătească.

Și-apoi, s-o luăm puțin logic! Adică medicină competentă sau cel puțin îngrijire cu empatie față de pacient nu fac doamnele în halat alb decât pe bani mulți, afară, bătranilor din Anglia, Italia etc?  Adică jurământul lui Hipocrate e așa, o vorbă-n vânt?

Pariez că asistentele/infirmierele acelea obraznice („Cheamă paza!”) față de asigurații din banii cărora își ronțăie leafa sigur stiu vreo trei limbi straine pe de rost și ar fi angajate într-un sistem civilizat și mâine cu o asemenea atitudine. Da, da!…

Nu în ultimul rând, cum nu le convine ceva, cadrele medicale cheamă paza. Paza ca să ce? Să constate deficiențele actului medical? Să-i ia din telefon imaginile filmate aparținătorului când toată lumea știe acum să descarce instant, live, direct în cloud? Dar ce, oamenii ăia au intrat cu forța acolo sau i-ai condus chiar mata, bine încredințată că atunci când și-or vedea bunicuța legată de pat or să te și laude ce măsură deșteaptă ai luat? Sau cheamă paza doar ca să iasă cu scandal, să se martirizeze apoi la știrile de la ora 5 că-i persecută aparținătorii?

Salonul România, cu lumina conștiinței stinsă

Sistemul sanitar românesc nu este doar subfinanțat. Ci, mai ales, suburbanizat. Dacă ar avea un minim de conștiință, la salarii care oricum trec de media pe economie, ar face măcar ceea ce – ca oameni, nu mai spun ca profesioniști – trebuie să facă.

Haideți să fim serioși, o rudă, propria mamă sau bunică, indiferent de stare, v-ați lega-o de pat? Dar ce-ar fi dacă un asemenea cadru medical lipsit de empatie față de bolnav, disprețuitor și incompetent, ar ști că mâine și-ar piuerde locul de muncă pentru asemenea fapte? Iar în locul său ar fi angajată o asistentă/infirmieră poate și mai tânără, motivată cel puțin trei ani cu salariul plin de sporuri și vechime pe care l-a avut cea demisă. Cam cum se întâmplă și afară…

Dacă statul ar avea o minimă inteligență și preocupare, în loc să mărească lefuri otova și fără noimă, în loc să plătească de exemplu doctorii de medicină legală dublu cât medicii șefi de secție (numai ca să nu fie mai prejos decât procurorii, deși ei nu mai tratează nimic, pacienții lor sunt morți deja), ar putea avea o abordare intransigentă. Ar putea plăti înlocuitorii selectați riguros ai unor astfel de cadre medicale fără suflet cu cât au avut acestea la demitere. Ca recompensă salarială pentru angajarea în regim de necesitate. Să vezi atunci cum s-ar responsabiliza brusc sistemul sanitar românesc. Peste noapte!

Dar asta ar face diferența între un salon (să-i zicem România) cu lumina stinsă, ca-n imagini, ca-n bezna rațiunii, și unul în care există mereu o lampă de veghe, ca-n țările civilizate. Ca să nu mai spun de becul conștiinței….

P.S.:

Legarea de pat, „contenția” cum este ea denumită în limbajul medical, este legiferată prin Ordinul Ministrului Sănătății 488/2010 care face trimitere la normele pentru aplicarea a Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002. Citate edificatoare din acestea:

„Articolul 1

(1) Prezentele norme de aplicare reglementează condiţiile speciale de îngrijire din structurile de psihiatrie pentru pacienţii adulţi şi copii, drepturile persoanelor internate în unităţile de profil, măsurile de contenţie, precum şi criteriile pe care o organizaţie neguvernamentală trebuie să le îndeplinească în situaţia în care efectuează vizite de monitorizare în unităţile sanitare cu specific psihiatric.

„Articolul 2

(3) Echipa terapeutică este condusă de un medic psihiatru.”

Articolul 8

(1) În cazul în care toate intervenţiile terapeutice uzuale folosite pentru a salva de la un pericol real şi concret viaţa, integritatea corporală sau sănătatea pacientului sau a unei alte persoane eşuează, se poate recurge la restricţionarea libertăţii de mişcare a pacientului prin mijloace specifice protejate.”

„Articolul 9

(1) Prin contenţionare, în sensul prezentelor norme, se înţelege utilizarea unor mijloace adecvate prin care pacientul este imobilizat parţial sau total.

(2) Contenţionarea nu poate fi folosită ca pedeapsă sau ca mijloc de a suplini lipsa de personal ori de tratament.

(3) Dispozitivele de contenţionare sunt curelele late din piele sau echivalente, prevăzute cu sistem de prindere pentru pat şi cu manşete pentru articulaţiile carpiene, tarsiene, torace şi genunchi. Curelele şi manşetele trebuie să fie ajustabile, cu căptuşeală dublată de un material moale (burete, pâslă, poliuretan special etc.).

(4) Este interzisă folosirea materialelor improvizate (feşe, tifon, sfoară etc.) care pot provoca leziuni pacientului contenţionat.

(5) La imobilizarea pacientului trebuie depuse toate eforturile pentru evitarea durerii sau leziunilor şi este interzis orice comportament nedemn sau abuziv faţă de pacient (agresiune verbală, lovire intenţionată, prezenţa altor pacienţi sau persoane neautorizate).

Vă las pe dumneavoastră, cititorii, să apreciați câte din cele de mai sus s-au respectat în Spitalul Județean Sfântul Apostol Andrei din Galați. Care, oricum ai da-o, NU este totuși unitate spitalicească cu profil de psihiatrie iar bunicuța era internată la secția Medicină Internă II.

Bineînțeles, cu respect față de terminologie și știința medicală, noi nu considerăm că ceea ce s-a întâmplat la Galați de Paști a fost o contenție. În opinia noastră, aceasta presupune îndeplinirea prevederilor legale, procedurale, cu respect față de pacient și demnitatea acestuia. În opinia noastră, ceea ce s-a întâmplat se poate numi doar legare de pat, ca-n Evul Mediu. Și acela timpuriu.

, , , , , , , , ,

About Anghelos (Mihai Angheluță)

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos (Mihai Angheluță)

No comments yet.

Leave a Reply