Oare am putea influenţa noi preţul de la pompă?

Am decis să insist pe acest subiect fiindcă mi-ar plăcea să ştiu că am dat o soluţie ineficientă, dar abandonată după dezbateri, în loc să rămân mereu cu impresia că ar fi fost calea optimă dar a rămas nepopularizată.

O anomalie de preţ pe care o remarc de mult în Galaţi, cel puţin de când a avut loc marea ieftinire a combustibililor de la începutul lui ianuarie. Eu cred că acesta este indiciul că şi consumatorii au un cuvânt de spus, folosind abil concurenţa acerbă.

VIndiciuSingura staţie din Galaţi căreia îi bate concurenţa în poartă

În Galaţi, chiar în joia de dinaintea minivacanţei de 1 mai, preţul combustibililor a mai urcat vreo două procente, ducând astfel, ca în toată ţara, creşterea totală pe aprilie la aproximativ 5%. Cotaţiilor la staţiile diferiţilor producători s-au aliniat creşterii, dar cu o excepţie, aceeaşi pe care o observ de luni bune, de când benzina era în jur de 5 lei/litru.

Iată cum arătau preţurile cu o zi înainte de minivacanţa de 1 mai. Am colorat specific mărcile şi am evidenţiat cu galben cele mai mici preţuri per produs, iar pe cele mai mari, evident, cu roşu. Studiaţi niţel tabelul şi comentăm după.

UntitledDupă cum se poate observa, cel mai mic preţ nu mai este la Petrom. Ce puţin nu la benzină Evident, cele mai scumpe sortimente de benzină 95 şi motorină standard sunt la OMV şi MOL.  Nu am luat în calcul staţiile independente fiindcă politicile lor de discounturi sau adaosuri variază în funcţie de ce sortiment comercializează la un moment şi în general sunt cu câţiva bani sub preţul producătorului de la care au franciza.

Preţul, după vad

Primul amănunt de remarcat sunt alinierile de preţ între staţiile din acelşi lanţ. Dar şi scăderile pe care unele dintre ele le practică, pentru a compensa condiţii „vitrege” de piaţă, precum lipsa vadului. De exemplu, staţia Rompetrol de pe Domnescă, zonă unde nu ajung vehicule grele (şi cu rezervorul încăpător), dar şi cu traficul uşor redus, are preţuri mai mici decât cea din Micro 21.

Dar şi staţia OMV de la ieşirea spre N, unde ajung doar autocamioane răzleţe, care ţin dinadins să meargă către zona săracă a judeţului sau vama Oancea, în loc să iasă pe la cea modernă, din Giurgiuleşti.

Pe de altă parte, staţia MOL de pe Coşbuc este singura dublată de concurenţă fix în poartă, de cea a dealerului local Anghel OIl, comerciant en-gros şi en-detail de combustibili Lukoil, din câte scrie pe bonuri. Aşa încât, în contrast cu celelalte staţii din lanţul maghiar, aceasta trebuie să ţină preţul benzinei scăzut, chiar şi sub cel al Petrom. Mai mult, este singura dintre staţii unde – se poate lesne observa în tabel – din cauza discountului la benzină, aceasta era vândută mai ieftin decât motorina! MOL-CosbucUn alt amănunt este variaţia dintre cotaţiile minime şi maxime la staţiile „de lanţ”. Când preţurile atingeau maximul, în jur şi peste 6,20 lei litrul de benzină, diferenţa de la cele mai scumpe mărci (OMV şi MOL) la cea mai ieftină (Petrom) era în Galaţi de maxim 9 bani pe litru pentru CO95. De când s-a coborât către pragul de 5 lei, diferenţele au ajuns şi la 15 de bani. În prima jumătate a lui ianuarie remarcam preţul de la MOL-ul cu „inamici” la poartă; benzina standard era 4,98 lei/litru când OMV şi MOL vindeau cu 5,16 sau 5,18 lei/litru!

S-ar putea face presiuni la pompă?

Părerea noastră este că da. Conform statisticilor, mult peste jumătate din consumul de combustibil auto e pe persoană fizică. Iar de când cu acciza suplimentară, ponderea a crescut negreşit. Aşadar, iată că cetăţenii înşişi reprezintă masa critică de clienţi care poate face diferenţa dintre profit şi faliment la pompele unei staţii. Sau chiar ale unui lanţ întreg!…

Evident, clienţii nu au control asupra concurenţei întâmpinate de marii jucători din partea câte unui dealer local şi nici nu pot rări numărul de plinuri înghesuindu-se în autobuze. Nici dacă autorităţile ar stimula mediul concurenţial pentru a scădea preţurile şi a proteja buzunarele cetăţenilor (mai crede careva în zâne?…) nu este sigură ieftinirea. Înţelegeri de cartel, procese anti-măsuri de stimulare a concurenţei, credeţi că s-ar da cineva înapoi de la aşa ceva? Şi totuşi, cum ar putea şoferii să-i „atace” pe marii producători la vânzări, presându-i să scadă preţurile, dar fără să sacrificii personale gen „alimentarea de cinci bani” sau „sauna de transport în comun”? Cum ar putea sparge înţelegerile de cartel, încăierând marii jucători între ei?

Nu susţinem că soluţia pe care o vom dezbate aici ar fi infailibilă. Dar, cu siguranţă, pe cât de mulţi îşi vor bate capul s-o analizeze şi vor încerca să-i găsească hibele, pe-atât demulte şanse are să fie adoptată în practică în cazul în care. cel puţin teoretic, se dovedeşte viabilă. Deci, orice observaţii la acest articol sunt binevenite.

Sacrificarea celui mai mic, mai slab, mai altfel colorat?

Boicotarea doar a unei sau alteia dintre staţii poate duce la mişcări fine şi măsuri flexibile de ajustare din partea lanţului-mamă – vânzare staţiei, creşterea uşoară a preţurilor la alte puncte din lanţ pentru a susţine neprofitabila etc. Practic, până când un lanţ întreg nu este afectat, efectele pe piaţă nu se vor vedea. Pentru că aceasta ar putea fi soluţia. Cumpărătorii îşi aleg un lanţ şi-l boicotează. Acesta va fi nevoit, după o eventuală perioadă strategică de „rezistenţă”, să practice o ieftinire majoră. Care să-i „aducă”pe clienţi înapoi de la pompele concurenţei.

Dacă şoferii, în special prin intermediul mediului online, sunt decişi şi uniţi, boicotul ar trebui să meragă până când cei vizaţi fie vând şi pleacă (şi atunci se trece la următoarea „victimă”), fie coboară preţul semnificativ, măcar cu un 5%, medie vizibilă la întreaga reţea de staţii. Când clienţii vor reveni, de data asta buluc, la ieftinire, concurenţa, rămasă în offside, va trebui să se „alinieze” şi ea. Că altfel rămâne „pierdută”… Problema esenţială, evident, este: cum să-şi aleagă şoferii, unitar, „victima”? Antireclama se poate lăsa cu procese iar selecţia pe bază de calitate a produselor în funcţie de producător este greu de dovedit. Nici minimele instrumente de certificare a cantităţilor livrate nu sunt puse la dispoziţia cumpărătorilor în staţii, darămite a caltăţii… Se poate merge însă pe soluţia „răul cel mai mic”. Deci afectarea va fi cu atât mai mare şi, în consecinţă, vor exista mai multe şanse de „repliere” prin ieftinire.

…sau a celui cu bube-n cap?

Sau, mai pragmatic, se poate apela la simţul civic şi „pedepsi” indisciplina. De exemplu, există vreunul dintre maii producători pe lista marilor datornici la buget? Perfect! Să-i arătăm că ne pasă. Ce, îşi va plăti datoriile istorice peste noapte? Sau va vinde tot lanţul şi va alege, eventual, să rămână doar distribuitor en-gros, sub „pălăria” celorlate mărci? Greu de crezut şi una şi alta cât timp realitatea dovedeşte că este loc de jonglare cu preţul.

Oricum, şi dacă „pică” un lanţ, vine la rând altă „victimă” de pe listă. Că tocmai au avut unii susţinerea premierului de curând, într-o urâtă afacere penală… Şi dacă se va ajunge, cum mi-au spus unii, la plecarea rând pe rând, din piaţă, a producătorilor afectaţi, revenindu-se la situaţia de dinainte de `90, când domnea un monopol, tot nu-i bai. Logica demonstrează că, în locul „dezertorilor”, vin alţii peste noapte. Românii consumă totuşi jumătate din combustibilul pe cap de european mediu! Şi chiar dacă se va întâmpla incredibilulşi vor pleca toţi, cu legislaţia de astăzi şi în contextul UE, a ajuns cel puţin la fel de uşor să te lupţi cu un monopol în loc de un cartel…

, , , , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply