Cui au dat americanii bani – Businessul conduce chiar şi la volan

Fiindcă astăzi este 1 Mai, Ziua Muncii cum au grijă să ne lingușească toate guvernele de trântori de la Carol al II-lea încoace, să dăm adevăraților muncitori atenția cuvenită Cezarilor. Cea mai destupată la minte națiune a lumii se cunoaște după modul în care apreciază indivizii ce îi aduc plus valoare.

În Statele Unite, cel mai mare preț nu îl au corporațiile, care cu cât sunt mai extinse, cu atât devin mai birocratice, inerțiale și în perpetuă căutare de noi metode prin care să corupă poziții de autoritate și să trișeze bugetul statului sau, mai ales, al altor state. De aceea, chit că scufundarea unui mamut îi poate afecta economic considerabil pe burse, licuricii din fruntea celor 50 de stele pe fond albastru au mare grijă ca firmele mici și mijlocii să nu capoteze. Bazate pe membrii unei familii sau grupuri de prieteni care ulterior ajung și să se înrudească între ei, firmele americane mici și mijlocii sunt adevăratul motor al economiei SUA.

Fed_10

Cum din 2008 s-au confruntat cu cea mai mare recesiunea de la Marea Criză încooace, americanii au ales soluţia injecţiei de capital din rezervele federale. Cu un bun control asupra utilizării împrumuturilor, soluţia a dat roade iar creşterea economică a revenit spectaculos, în special în sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii.

Cum a stimulat banca centrală creditarea

După spargerea bulei imobiliare, deşi existau bani în sistem, aceştia „stăteau” deoparte, într-o frică generată de falimentul bancii Lehman Brothers ce a dus la o neîncredere generalizată. Pentru a o contracara şi a o împiedica să degenereze în ceva mult mai grav, un asalt asupra bancilor, Rezerva Federală (FED – banca centrală a Statelor Unite) a investit in ultimii cinci ani peste trei trilioane de dolari.

Cu aceşti bani, aproape cât PIB-ul Germaniei, s-au cumpărat obligaţiuni. Deşi controversat, planul a funcţionat, iar criza a fost depăşită. Ideea programului de relaxare monetară a fost una foarte simplă: nu ai nevoie de o tiparniţă pentru un plus de bani în recesiune. Se scade rata de politică monetară, cea folosită de băncile comerciale pentru împrumuturile reciproce la termen de o zi. Rezultă astfel posibilitatea acordării de credite mai ieftine mediului de afaceri.

Fiindcă recesiunea persista chiar şi cu rata aproape de zero, FED-ul a început să cumpere obligaţiuni, sperând în scăderea ratelor dobânzii şi la împrumuturile pe termen lung. Prin achiziţia de obligaţiuni, extinderea masei monetare şi scăderea ratei de politica monetară, băncile centrale, precum FED-ul, pot influenţa o serie întreagă de active financiare, inclusiv cursurile de schimb valutar şi preţul acţiunilor. Astfel, pot determina indirect decizii economice ce duc la stimularea consumului şi a investiţiilor, creşterea preţului acţiunilor ducând la creşterea avuţiei individuale, iar devalorizarea monedei locale facând ca bunurile exportate să fie mai competitive faţă de cele străine.

Salon auto la locul de muncă

Pe de altă parte, văzându-se peste noapte cu afaceri mai valoroase, prin creşterea preţului acţiunilor, dar şi cu posibilităţi de împrumut la dobândă mică, americanii nu au dat banii pe prostii. Au îmbinat utilul cu plăcutul. Achiziţiile auto, unul din indicatorii tradiţionali ai bunăstării americane, dovedesc potenţa financiară subsumată pragmatismului.

2011 Ford F-550 Super Duty: The 2011 Ford F-Series F-550 Super Duty chassis cab in SuperCab configuration. (2/25/2010)

Ford seria F, variantă de pe la mijlocul gamei (F550 – sarcină medie), având cabină de echipă (crew cab)

În 2014, vânzările pe patru roţi nu au avut podiumul ocupat de limuzine şi nici măcar de autoturisme. Pe primele trei locuri s-au situat pick-up truckurile, unele într-o echipare ce i-ar face invidioşi şi pe cei mai înstăriţi europeni.
Ford seria F, Chevrolet Silverado şi (Dodge) Ram 1500-3500 au fost cele mai vândute, totalizând peste 1,7 milioane de camioane uşoare vândute doar într-un singur an. Abia pe locul 4 se află un autoturism, Toyota Camry, cu puţin peste 400 de mii de unităţi. Locurile 5 până la 9 sunt ocupate tot de autoturisme fabricate în Estul Îndepărtat (Japonia şi Coreea de Sud), şi tot sub 25.000 de dolari bucata la preţ de bază. Abia pe locurile 10 şi 11 se află două Forduri, un sedan şi un SUV uşor, în aceeaşi gamă de preţ.

Camionetele americane sunt dotate pentru toate buzunarele şi pretenţiile. Practic, aceeaşi configuraţie tehnică (motor, platformă, capacitate de transport) poate costa chiar şi dublu faţă de preţul de bază pentru că include: climatizare duală, tapiţerie din piele, sertare individuale cu cheie distinctă pentru fiecare pasager-lucrător, instalaţie audio-video şi de comunicaţii de ultimă generaţie, finisaje luxoase, astfel încât americanul să se simtă cât mai confortabil către/la/dinspre locul de muncă.

2011-ford-f-series-super-duty-crew-cab-interior-photo-334214-s-1280x782

Cifrele colosale de vânzări pentru nişte autovehicule destinate utilizării lucrative, de vreme ce au platformă sau benă în loc de caroserie închisă, denotă faptul că motorul economiei americane, firmele mici, formate dintr-una sau mai multe echipe de muncitori şi şeful lor, care este şi patron, a fost repornit.

În România, doctorul în plagiate Ponta încă se bucură la mărunțișul din buzunarele chelnerilor.

, , , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply