Cimitir de îngropat interesele cetăţenilor la preţ redus

Un subiect stringent pentru orice familie ajunsă la necaz pare să intereseze doar bieţii cetăţeni fiindcă autoritățile locale nu dau vreun semn că au vreo durere vizavi de greutăţile pe care le întâmpină gălăţenii când vor să-şi îngroape morţii. Un dept normal în orice localitate civilizată, cel la un loc de veci pentru decedaţi, în Galaţi are mai puţină trecere decât afacerile imobiliare, în special când  acestea au culoare politică indubitabilă.

La începutul acestei luni, a răbufnit în presă situaţia critică a locurilor de veci. Cele trei cimitire ale Galaţiului sunt supraaglomerate. Ştefan cel Mare şi Eternitatea nu mai au locuri disponibile pentru decedaţii care nu şi-au achiziţinat din timp unul, iar la Sfântul Lazăr mai erau libere doar 100 de locuri pentru urgenţe. Se avansa, din partea Primăriei, soluţia creării unui cimitir pe pământul comunităţii evreieşti şi, în paralel, negocierea cu membrii familiilor care deţin deja un mormânt pentru ca decedaţii să fie îngropaţi laolaltă, supraetajat, pentru a economisi spaţiu.

Potenţial mic la vânzare. Dar poate la cumpărare…

Aparenţa crizei de locuri de veci este însă contrazisă de o situaţie cel puţin curioasă, intervenită chiar în mijlocul cimitirului Sfântul Lazăr. În mijlocul acestuia se află două hectare de teren liber care stă pârloagă dar în aşteptarea unor cumpărători. Proprietarii acestuia, recent decişi în urma unui proces de retrocedare, sunt dornici să-l vândă însă municipalitatea îi plimbă pe drumuri cu o scuză cel puţin penibilă. Conform celor susţinute de procuristul proprietarilor, în urma unei audienţe la viceprimarul Cosca, unor discuţii cu city-managerul Aurel Vlaicu dar şi cu persoane din departamanetul juridic al Primăriei, municipalităţii cică „îi este teamă să nu se interpreteze dacă ar cumpăra terenul, că le este teamă de DNA”.

Nu zău!

e58fc8bf9fc66c90e8425857db9aa4ed_XLFoto: Viaţa liberă

Realitatea nu susţine această temere dacă aruncăm o privire doar pe câteva tranzacţii cu terenuri ale municipalităţii. Acestea au avut loc chiar în mandatul lui Marius Stan, „revoluţionarul” care ameninţa cu desfiinţarea construcţiile ilegale. Doar că a renunţat foarte repede la idee, trecând chiar la vânzarea terenurilor de sub aceste construcţii fix către… „ilegalişti”. Dar despre aceste fapte de vitejie ale primarului vom vorbi cu altă ocazie.

Deocamdată, din exemplele de mai jos, ar putea reieşi ideea că, fie ei şi vânzători de bună-credinţă, proprietarii terenului retrocedat în inima cimitirului Sfântul Lazăr poate trebuie să mai şi cumpere câte ceva, în anumite situaţii… Bunăvoinţă, de exemplu.

Terenuri râvnite date la preţ de cimitir

Într-o şedinţă de la începutul lui noiembrie 2013, consilierii conduşi magistral de fostul fotbalist aprobau vânzarea către Agatur SRL a unui teren de 2.044,42 mp, pe Morilor la nr. 54 (unde se află sediul fostei SCCA Constructorul), cu un preţ de 50,89 euro/mp. Asta în timp ce, câteva sute de metri mai departe și două străzi mai jos, aleşii locali au aprobat vânzarea terenului de 396,55 metri pătraţi, situat pe strada Tecuci nr. 61 (colţ cu strada Columb) la preţul de 155 de euro pe metru pătrat. Este vorba de terenul de sub fostul restaurant Hilton din Piaţa Centrală.

Morilor 54

O altă vânzare controversată s-a petrecut tot în urma acelei şedinţei de CL din noiembrie 2013. 8.300 mp sub cartierul Dunărea, cu 12 euro/mp, către firma Cozamin. Terenul se află în marginea orașului, la ieșirea spre Brăila, chiar pe stânga după sensul giratoriu, pe drumul spre Selgros. Pe de altă parte, tot în margine de oraș, s-a vândut cu 37 de euro pe metru pătrat  terenul de 444 mp din Calea Prutului nr. 17, către Germa Impex SRL. Iar firmei Arcada i s-a vândut tot un teren mărginaș, în bariera Traian, cu 80,00 euro/mp, suprafața totală fiind de 1.500 mp.

Rămâne acum de stabilit care din prețurile de mai sus denotă frica de DNA și care n-are de fapt nicio treabă cu prețurile de piață, fiind doar tunuri date patrimoniului local.

Indisciplinații încurajați, investitorii serioși alungați

Așadar, se vede încă din 2013, când nici nu se făcuse bine anul de când ajunsese primar, cum Marius Stan deja convieţuia bine-merci cu vechile compromisuri urbanistice.

Când au vrut şi au avut cui să vândă pe sprânceană, pe edili nu i-au încercat remuşcările. Teren în mijlocul Galaţiului cu puţin peste 50 de euro deşi, prin cartiere, în aceleași ședințe de Consiliu Local, se decid prețuri de peste suta de euro lejer. Mai mult, un teren într-o zonă asemănătoare cu cea a cimitirului (margine de oraş) – dar la drum, fără vecinătăţi restrictive (morminte şi biserică) şi cu posibilităţi de tranzacţionare mult mai ample – a fost vândut la doar o treime din preţul la care astăzi unii susţin că se tem de DNA!

Evident, primarul nu este singur în toată această agenție imobiliară cu tarife ciudate iar consilierii știu și ei că deconturile vor veni în grup. Dar cei 25 de ani în care nu s-a întâmplat nimic le dau speranța că nu vor răspunde în cor…

Și mai grav decât sumele variate după o aritmetică ciudată este modul în care autoritățile îi încurajează și favorizează pe cei care sar peste reguli. După știința noastră, când nu cumpără din oferta privată, la peste 3-4 milioane de euro hectarul, investitorii serioși plătesc printre cele mai mari prețuri stabilite în Consiliul Local.

De exemplu, Lidl a dat 200 de euro/mp pe terenul din IC Frimu când, la A-uri, în Țiglina, CBS Group, constructorul hidoșeniei cu cinci etaje din spatele clădirilor istorice de pe Domnească (lângă Prefectură), primește teren cu doar 120 euro/mp.

Noul Galați stă la masă cu vechile compromisuri

Cu terenul din Morilor, Agatur SRL dovedește că au câștig de cauză cei care nu dau doi bani pe regulile cărora toți ceilalți trebuie să se supună. Pentru sediul de pe Brăilei le-a sărit în ajutor chiar viceprimarul de dreapta (Mircea Răzvan Cristea, PNL) ca să-şi legalizeze construcţia fără autorizaţie.

Apoi, pentru terenul de pe Morilor, de disciplinați ce erau, au trebuit să achite mai întâi obligaţiile dispuse de Judecătoria Galaţi și abia apoi să li se poată vinde terenul. Mai exact, 215.553,2 de lei reprezentând „contravaloarea lipsei de folosinţă aferentă anilor 2009, 2010 şi 2011”, dar şi cheltuieli de judecată de 7.294 de lei. Pe cei 2.044 mp unde se aflau construcţii ale Agatur se plătise chirie doar în anii 2005 şi 2006. Pe 2007 şi 2008, banii s-au pierdut fiindcă datoriile s-au prescris până s-a trezit Primăria să-i dea în judecată…

Cozamin, firma consilierului pesedist Costică Caloian, se remarcase de-a lungul anilor prin neplata concesiunii pe terenul pe care îl solicita spre cumpărare, ajungând la vreo sută de mii de euro datorie. Netulburat, Marius Stan a băgat o placă obosită cu păstrarea a 400 de locuri de muncă (cică nu de exploatare sau altceva), s-a dat o hotărâre de CL care permitea plata taxelor şi impozitelor locale până la 31 decembrie 2013 inclusiv, pentru tot anul, fără penalităţi (mai ţineţi minte?), iar Cozamin a putut să-şi vadă terenul în propria-i curte (!) fără palpitaţii, la prețul record de numai 12 euro/mp.

Prin urmare, cu ce cădere vin acum edilii să-și clameze competența vizavi de cotațiile imobiliare? La o asemenea jonglerii, se mai pune problema că prețul cerut de proprietarii terenului de la Sfântul Lazăr ar fi scump? Ce-o dovedește? Prețul de la Cozamin sau cel de la Lidl? Cel de la Arcada sau Hilton ori cel de la Agatur? Dar chinul familiilor deja lovite de un deces care se văd și în situația de a împărți locul de veci cu alți decedați cât mai costă, domnilor aleși? Cimitire cu etaje, de fapt asta mai lipsea în paralela României cu orice ţară bananieră care se respectă…

5920216761_2c3e584233_b

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply