E cel puţin o dovadă de dispreţ suprem să opreşti apa caldă otova, la toată lumea şi la 40 de grade la umbră. Mai ales după ce ai hămălit pe străzi iertarea penalităţilor iar cetăţenii au fericit cămătari mai mult sau mai puţin instituţionalizaţi ca să aibă de unde vărsa până la ultimul bănuţ în contul datoriilor şi până la ultimul strop de cerneală în angajamente de viitori plătitori-model.
De la APATERM, care a “evaporat” vreo 50 de milioane de euro – diferenţa dintre datoriile consumatorilor şi la cât pretind ELECTROCENTRALE – nu ştiu cine se mai aştepta la ceva bun. Dar Primăria şi-a dat puternic cu firma în chelie acceptând să fie un fel de partener media la ţeapa luată de bun-platnici.
Luăm de la relativ corecţi să dăm la ineficienţi
Să fim clari: cei care şi-au luat ţeapă tura asta sunt ultimii de la care autorităţile mai puteau spera că plătesc ritmic. Ei sunt bun-platnicii, eventual întârziaţi din varii motive pecuniare, dar care au sperat o înlesnire care să recompenseze corectitudinea. Pentru că rău-platnicii sunt ce-au fost, nici în dobândă nu-i doare până nu le vii cu portăreii-n poartă. Ce credibilitate vor mai avea edilii să mai strângă şi una de-un leu, fie şi pentru Ateneu, după ce i-au secat pe contribuabili de toţi banii dar şi de apa caldă din ţevi?
Nimeni n-are curajul politic sau măcar contabil să afle unde s-au dus timp de zece ani zecile de milioane lipsă de la APATERM. ELECTROCENTRALE îşi amintesc când le tună de datorii şi închid vana când vrea muşchii lor directoriali. Cu toate astea, Primăria se pune un fel de chezaş moral, îndemnând cetăţenii să-şi verse şi banii de concediu în sacul fără fund al unui sistem falimentar. Fără o prealabilă garanţie că totul nu va fi în van, un protocol agreat, un pact de neagresiune, un memorandum, o înţelegere de mână, ceva…
Te şi întrebi dacă o înţelegere, oricât de scrisă, semnată, contrasemnată şi parafată, mai are vreo valoare. Oare contractele pentru aderarea la CALORGAL aceeaşi valoare de hârtie igienică or fi având-o?
Circul foamei cu lanţuri centralizate
Toată povestea asta are un aspect hidos. Și, evident, scăldat de apă rece. Noul Galaţi a ajuns un circ al foamei în care fiecare atârnat politic face ce-l taie capul dar şi în capetele bieţilor cetăţeni.
Cu şapte milioane de euro subvenţie anuală pentru căldură, jumătate din cele 80 de mii de apartamente gălăţene rămase în sistemul centralizat îşi puneau centrale în zece ani. Sau îşi puneau toate dacă proprietarii lor plăteau din buzunar jumătate din preţ. Cine e vinovat că soluţia asta nu s-a aplicat? Doar etăţenii? Ei nu iau bani ca să fie cetăţeni, dar conducătorii li-i iau ca să-i conducă.
Poate c-ar fi cazul unei lecţii. Să-şi rupă gălăţenii niţel de la gură şi să rupă lanţul încălzirii centralizate care-i duce legaţi, ca pe animalele de circ, acolo unde vor politrucii. Practic, o oportunitate s-a creat. Oricine poate cere acum desprinderea de urgenţă de un sistem care nu respectă nici acordurile scrise. Iar plata la zi a debitelor sau penalităţilor să fie reglată în timp, ca orice creanţă către stat. Un avocat bun poate obţine o asemenea soluţie in instanţă, cu titlu de precedent…
Pentru că s-a dovedit a n-a oară, autorităţilor nu le pasă nici de cei care le plătesc. Iar sistemul centralizat nu e o facere de bine, cum ar sugera pervers subvenţiile, ci o înrobire, o înglodare cu forţa în datorii crescânde. Doar pentru ca unii vremelnici să se creadă dumnezei.
8 august 2013
ANTIteza, ANTItudinea