Copii, să emigrăm la Constanța!

Nu pentru că acolo e marea. Fiindcă vacanțele costă! Ci fiindcă acolo se află o adevărată minune, de nici nu zici c-a fost clădită de o primărie din România. Cel puțin nu de una de prin părțile astea ale vechiului regat…

ParcTabacariei

Oameni mai mulți, bani mai puțini

Municipiul Constanța are 280 de mii de locuitori, față de cei 250 de mii ai Galațiului, spun datele culese la recensământul din 2011. Doar că bugetul lor a fost de 130 de milioane de euro pe 2013, față de 190 (!) cât am avut noi.

Se pare însă că banii sunt mult mai bine chivernisiți devereme ce nu găsești gropile de pe străzile noastre, semafoarele sunt duble (și pecelălalt capăt al intersecției) și mai și merg fără sincope, la fel ca și autobuzele, după care îți poți potrivi ceasul.

Iar exemplele ar putea continua, dar astăzi vrem să dăm doar niște exemple de grădiniță, că poate pricep și d’alde Gâgă de la noi.

ParcTabacariei2

Parc făcut într-un singur mandat

Spre deosebire de Galați, unde renovarea parcurilor transcede mandate, la Constanța, construcția unui parc, de la zero, s-a putut face într-unul singur. Primul. Parcul Tăbăcăriei a fost inaugurat în iunie 2004, adică fix la sfârșitul primului mandat al lui Radu Mazăre.

„Ce are parcul Viva nu are nici un parc din Galaţi, şi nici marile oraşe ale ţării nu se pot lăuda cu aşa ceva” , se lăuda Radu Dinu, directorul de Lucrări și Infrastructură din Primăria Galați referitor la darea-n folosință a parcului de la Fructul Soarelui. Ei bine, prin întindere, prin multitudinea de echipamente de joacă, dar și spațiile de agrement și relaxare, precum Centrul de Vară pentru Pensionari, parcul constănțean dă clasă oricărei încropeli cu pretenții de mare investiție de lăsat peste generații de alegători.

Locurile de joacă din parcul Tăbăcăriei sunt variate, tradiționale și trainice. Deși date în folosință acum 10 (zece) ani, echipamentele arată și funcționează ca noi, pot primi până la 250-300 de copii să se joace în același timp fără să se calce pe… săndăluțe. Asta înseamnă că ori constănțenii ăștia sunt un fel de timișoreni, clujeni sau ceva și știu să păstreze ctitoriile publice ca pe bibelouri, ori la malul mării se mai și întreține ceea ce s-a plătit (inclusiv paraîndărăt, părerea mea) din banii contribuabililor.

Oricum, ceea ce veți vedea în filmulețul de mai jos, pe o suprafață puțin mai mare ca a unui stadion, face ca promisiunile sau realizările sub formă de locuri de joacă, parcuri și alte asemenea ale edililor de la Dunăre să pară niște desene copilărești pe asfalt, dacă nu chiar niște glume proaste de adulți cu oareș’ce întârzieri.

Dați click pe imaginea de mai jos, priviți filmul, minunați-vă și mai vorbim la sfârșitul actualului mandat. Dacă vom avea despre ce…

P.S.: Ah, am uitat un amănunt! Chiar dacă îi voi face pe copii, inclusiv pe aceia din noi, să plângă, nu pot trece cu vederea faptul că toate minunățiile acelea din parc sunt gratis. Mai puțin cele filmate expres dinspre dispozitivul de băgat monede sau jetoane și care, după cum se poate vedea, nu interesează pe nimeni. La câte alte tentații sunt în jur!…

, , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply