Cronica unui spital în agonie cronică

Un nou scandal în Spitalul Judeţean. Aparţinătorii unei (din păcate) foste paciente se plâng că au fost anunţaţi tardiv de moartea acesteia. Ca şi cum, la câte se tot întâmplă în Spitalul Judeţean, cineva s-ar mai aştepta la o minimă organizare. Darămite una specifică unei instituţii de stat, cu rol de prim rang în ameliorarea stării de sănătate a contribuabililor…

apartinatori gaitaAparţinătorii sideraţi ai bietei doamne Gaiţă. Foto: captură Realitatea TV

Valerica Gaiţă a fost adusă cu salvarea de la Spitalul de Psihiatrie la Spitalul Județean. Se simțea foarte rău şi a fost internată la secţia unde lucrează doctorul Șchiopu. Aparţinătorii susţin că nu li s-a spus exact ce are, dar în schimb au fost informaţi că pacienta va fi trimisă înapoi la Spitalul de Psihiatrie. Doar că a doua zi au fost sunaţi din nou, li s-a relatat că ruda lor a fost iarăşi adusă cu salvarea și internată la neurologie. Asta s-a întâmplat miercuri noapte, iar joi sora pacientei a venit să discute cu medicul curant care i-a spus că d-na Gaiţă este foarte bolnavă, grav, dar va face tot ce este posibil pentru a o salva. I s-a mai spus să revină luni şi să vorbească şi cu un alt medic de la Neurologie, iar sora pacientei şi-a lăsat numărul de telefon.

Luni a venit nepotul pacientei, cu mâncare pentru mătuşa sa. Bărbatului nu mică i-a fost uimirea când în patul în care se aştepta să-şi găsească ruda, stătea, conform relatării sale, întinsă o asistentă. Nedumerit, a întrebat-o dacă pacienta fusese mutată în alt salon. Fără nicio introducere, i s-a răspuns cu zâmbetul pe buze că mătuşa sa murise încă din noaptea de vineri spre sâmbătă.

Rudele s-au indignat nespus, au chemat presa – Galaţiul a ajuns din nou la ştirile naţionale – au făcut o plângere la conducerea Spitalului de Urgență și cer ca cei care au greșit să fie sancționați. Mulţi au condamnat însă aparţinătorii, că nu au venit să-şi vadă ruda mai devreme. Mulţi însă nu au observat că, de fapt, nici după trei zile rudele nu au fost anunţate, ci au întrebat tot ele. Nimeni nu s-a gândit ce s-ar fi întâmplat dacă pacienta nu ar fi avut aparţinători. Când ar fi anunţat careva din personalul spitalului vreo autoritate publică despre deces?

De fapt, de atâţia copaci nu se mai vede pădurea, nu se vede că sistemul este unul în moarte clinică, indiferent cât de bolnavi sunt ori pot fi consideraţi cetăţenii.

Radiografia unui spital ce trebuie operat de urgenţă

Incidentul de mai sus face parte, de fapt, din modul de lucru considerat normal în Spitalul Judeţean Galaţi. Evident că relaţia cu aparţinătorii, ca şi interacţiunea cu pacienţii, tratarea acestora, achiziţiile de medicamente, angajarea personalului etc. ar trebui să se facă după proceduri clare, într-un sistem, transparent şi asumat. Dar, dacă s-ar implementa o asemenea ordine într-un segment al serviciilor medicale, să zicem interacţiunea cu pacientul,pe lângă relaţia neortodoxă cu acesta (care adesea favorizează şpaga dar şi la neasumarea malpraxisului), nu ar fi puse în pericol şi alte practici aducătoare de beneficii unora?…

faras2 faras3

Cazul pacientei Gaiţă este unul care se înscrie perfect în debandada din etalonul spitalicesc gălăţean, cel în care fac practică şi viitoarele cadre medicale şcolarizate de instituţiile de învâţâmânt mediciniste de la Dunăre. Acum nu mult timp, femei de serviciu de la Urgenţe foloseau drept făraşe planşe cu radiografii. Directoarea spitalului se justifica apoi la presă cu nişte făraşe noi-nouţe, cu eticheta abia desprinsă de pe ele, pe care pretindea că le-ar fi avut în stoc dar angajatele nu au venit să le preia.

Din informaţii pe surse am înţeles că respectivele ar fi fost şi sancţionate ulterior, inclusiv cu reduceri din salariu. Doar ele, nu şi şefii lor.

faraseManagerul spitalului, Mihaela Debita, insistând pe făraş. Foto: Digi24 Galaţi

Un alt loc unde se folosesc în mod curent asemenea planşe şi radiografii este secţia Ţevi Sudate a combinatului metalurgic. Acolo, fiecare ţeavă este radiografiată pe toată lungimea cordonului de sudură, pentru a se dovedi omogenitatea materialului. Ulterior, radiografiile sunt păstrate cinci ani în arhiva secţiei şi restul până la 10 în cea centrală, a Arcelor Mittal Galaţi. Evident, distrugerea ulterioară se face controlat fiindcă este vorba de un material greu reasimilabil de către mediul înconjurător.

Tot circuitul radiografiilor este unul închis, nu are acces la el vreun alt angajat, cu excepţia celor de la Calitate, cu atât mai puţin femeile de serviciu, portarii, paznicii etc.

Sursa video: Filme Info (vk.com)

Probabil că radiografia unui om este cu mult mai puţin importantă decât a unei table roluite şi sudate sub formă de ţeavă. Probabil că, în cei 27 de ani de medicină preventivă, epidemiologie, sănătate publică şi, (aşa se numea!) poliţie sanitară, atâta organizare a reuşit să deprindă managerul Spitalului Judeţean „Sf. Apostol Andrei” din Galaţi. Cât să găsească vinovate nişte femei de serviciu fiindcă din arhivă sau din orice altă parte a circuitului de maximă siguranţă au dispărut radiografii folosite ulterior pe post de făraşe.

Iată de ce Spitalul Judeţean ar trebui operat de urgenţă. Ar trebui să i se extirpe însăşi componenta superioară a corpului managerial. Atât de superioară (sic!) încât pare că pluteşte pe deasupra problemelor reale şi grave, fatale chiar, ale sistemului pe care îl conduce.

646x404Foto: Adevărul

, , , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

One Response to “Cronica unui spital în agonie cronică”

  1. Johnescu Says:

    Dar despre cum pacientii dorm cate doi in pat, din cauza renovarilor, nu vorbim? Despre mirosul de fum de tigara de pe holuri? Despre halul in care arata intrarea in spital, atitudinea cadrelor medicale? Despre spagile absolut uriase?
    Te-ai astepta ca, avand un prefect fost medic, preocuparea pt medicina in judet sa fie sporita. Dar de unde…

    Reply

Leave a Reply