Dați un leu pentru ArcelorMittal când francezii l-ar da afară din țară

15 iunie 2014

ANTIreklama, ANTItudinea

galati (64)

Deși în Franța erau să ducă la naționalizare, în România, amenințările cu plecarea au dat roade. Guvernul a decis să ajute marii consumatori de energie electrică exceptându-i de plata a până la 85% din valoarea certificatelor verzi. ALRO Slatina și ArcelorMittal sunt cei mai mari favorizați.

Specificând clar că fondurile de „întrajutorare” nu vor proveni de la buget, este și mai clar că acestea vor fi puse în cârca celorlalți consumatori, fie ei firme mici sau abonați casnici. Potrivit unui comunicat al Guvernului, bugetul total estimat alocat schemei de ajutor de stat este de 750 milioane euro.

(Sursa foto: Viața liberă)

Combinatului nu-i mai priește în România. Oare?

Măsura vine în contextul recentului scandal al facturilor la energie umflate de către ENEL la capitolul certificatelor verzi, menite să susţină producerea de energie din surse regenerabile. Sprijinul venit cu susținerea directă a premierului Victor Ponta este al doilea de acest fel, după prelungirea de anul trecut a termenului de ecologizare a haldei de zgură cu încă 10 ani, peste capul autorităților locale de mediu.

Totodată, nu poate fi trecut cu vederea lobby-ul agresiv făcut de ArcelorMittal pentru scutirea sa de la plata acestor certificate verzi. De mai bine de un an, directorul general, Bruno Ribo insistă pentru scutiri punând mereu în balanță ideea unei eventuale închideri a complexului siderurgic de la Galați, inclusiv cu desființarea celor aproximativ 7.500 de locuri de muncă.

La o socoteală rapidă, se va observa că, prin cele 750 de milioane de euro, considerând cei 10.000 de angajați cât totalizează AMG și ALRO Slatina, statul român va subvenționa aproape opt ani salariile acestora la un nivel de 800 de euro lunar. Adică 450-500 bani în mână și restul contribuții și impozit. Păi, crede cineva că cele două afaceri vor mai apuca mai mult de atâția ani până la închiderea porților?

Privatizare de succes. Pentru o vreme…

Pe de altă parte, nu cumva are România asta a noastră ceva încât tocmai Mittal nu poate să facă profit, dar nici nu se dă dus de lângă sursa ieftină de fier vechi, adică halda de zgură de la Galați?

Studiind balanțele fiscale ale AMG pe ultimii cinci ani, se poate observa că pierderile au fost de 315, 76, 138, 51 și 26 de milioane de euro. Pe de altă parte, între 2009 și 2012, factura AMG pentru energie electrică PLUS gaze a crescut de la 115 la 140 de milioane, energia electrică reprezentând mai puțin de jumătate… La o privire grosso modo asupra acestor cifre, se pare că, pentru a deveni cu adevărat rentabil, combinatul ar avea nevoie de energie electrică gratis, eventual…

Asta în condițiile în care, sub numele Mittal Steel și patronat exclusiv indian, între 2002 și 2007, aceeași firmă a cunoscut profituri între 20 și 346 de milioane de euro. A avut o singură sincopă, în 2005 – minus 44 milioane de euro, dar cu o achiziție vehiculată la peste 40 de milioane de euro pentru Romportmet, achiziționat de la fondul de investiții Broadhurst International.

10

Sarkozy și Hollande le-au arătat pisica naționalizării

În toamna lui 2012, business24.ro remarca „Paradoxul ArcelorMittal – Nu are bani dar face investiții”. Și relatau cum „ArcelorMittal a înregistrat scăderi importante ale profitului, iar ratingul companiei a fost retrogradat de agențiile de rating. Standard & Poor’s a revizuit în scădere, cu o treaptă, ratingurile de credit pe termen lung si scurt atribuite ArcelorMittal la categoria «junk», nerecomandat pentru investiții, cu perspectivă negativă.
În mod paradoxal, compania este interesată să cumpere oțelăriile ThyssenKrupp din SUA.”

Pe de altă parte, în aceeași lună și în Franța, ArcelorMittal anunța că închide 2 furnale, în Florange, „din cauza costurilor de producție prea mari.”

Dar, spre deosebire de guvernanții noștri, ministrul Revitalizării Industriale, Arnaud Montebourg, a luat taurul de coarne, conform BBC News Business: „Nu mai vrem Arcelor Mittal în Franța fiindcă nu au respectat Franța”.

În Franța, Mittal n-a luat subvenții, dar va investi!

La scurt timp, ca să contracareze intenția guvernului francez de a se alia cu alt producător de oțel și să „naționalizeze” toata platforma de la Florange, patronul Lakshmi Nivas Mittal s-a întâlnit cu Francois Hollande și au dat la pace. Iar  furnalul de la Dunkerque a fost redeschis, ca să mai compenseze reducerile anunțate pentru Liege și Florange. Mai mult, după numai două luni de gândire, ArcelorMittal s-a angajat scris către guvernul francez să renunțe la planul vizând desființarea a 600 din cele 2.600 de locuri de muncă de la Florange și să investească 180 de milioane de euro în următorii cinci ani pentru a dezvolta producția. Nici cele două furnale nu au mai fost închise definitiv, ci doar au rămas oprite.

„Guvernul va folosi toate instrumentele de care dispune, dacă nu se respectă acordul”, a reiterat spectrul naționalizării premierul francez, Jean-Marc Ayraultel. Disputa privind furnalele de la Florange a fost una sensibilă politic încă din 2010, când ArcelorMittal oprise producția iar Nicolas Sarkozy acuza grupul că nu a respectat angajamente asumate la preluarea în 2006 a companiei Arcelor de către Mittal.

, , , , , , , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply