DEGRADANT: Shopping City GALAȚI, pe drumul către BÂLCIOVILLE și CEAUNTOWN

Nu știu dacă vă amintiți cum era „cântat” mediatic Johannesburgul până la abolirea apartheidului. Nu a scăpat de caracterizări ce includeau termeni precum bidonville şi slum nici până în ziua de astăzi, la peste 20 de ani de la intrarea Africii de Sud în rândul lumii civilizate. Cine ştie cât timp va trece până când micuţul mall (small) din Galaţi îşi va şterge de pe firmament corturile, fumul de grătare şi decorurile de pubele aceptate cu atâta uşurinţă pentru câţiva vizitatori în plus, dar cu acelaşi mare minus în buzunare.

După părerea noastră, modul în care a fost organizat târgul prilejuit de Sărbătorile Galaţiului este încă o dovadă că ditamai municipiul, cu pretenţii de al optulea oraş al ţării, alunecă încet dar sigur către un statut rural.

P1110848

Să ne înțelegem bine. Nouă nu ne displace că, anul acesta, și sperăm că și pe viitor, bâlciul prilejuit de Sărbătorile Galațiului a fost dus departe de centrul și promenadele orașului. Autoritățile locale au dovedit an de an cât de limitate le sunt competențele. Kitschul și prostul gust s-au manifestat din plin și probabil că nici comercianții nu au fost primiți cu spiritul organizatoric cuvenit. Ba, dimpotrivă, probabil că ei erau cei care trebuiau să fie deosebit de atenți cu misiții Primăriei, să nu-i supere…

Așa încât, mai bine la dos, să ne rămână aleile înfrunzite, faleza și trotuarele neafumate, curate și neudate cu diferite secreții individuale…

România, țara în care s-a inventat mallul de țară

Dovada lipsei de preocupare a edililor stă în faptul că nici desfășurarea din noua locație nu a reprezentat vreun pas înainte spre civilizație. Nici măcar un dram de corectitudine sau măcar igienă nu s-a transferat din ștaiful galeriilor comerciale cu pretenții.

Exact ca la un bâlci de ţară, stive de carne, şoric, brânzeturi şi alte alimente perosabile stăteau trântite pe mese acoperite cu muşama sau celofan chior, în aer liber, bineînţeles fără zare de ladă frigorifică sau măcar simple şi decente vitrine din sticlă. Praful şi mâinile curioşilor se puteau aşeza în voie pe exponatele comestibile, casele de marcat la standurile cu frigărui, bere şi dulciuri neambalate funcţionau din patru una, iar produsele „meşteşugăreşti” constau de fapt doar în chinezării ieftine, luate probabil de la „mallul” de alături…

P1110841P1110842

La asemenea gesturi disperate de imagine, să nu ne mirăm dacă în scurt timp Shopping City va ajunge în stadiul vestitului Armonia Mall, cel scos la vânzare de cinci ani pe drumul vechi dintre Brăila şi Galaţi… Nu erau de-ajuns „învecinările” cu Roby Mallul chinezesc sau circăriile (la propriu!) dubioase din fiecare vară, demne de un adevărat Chinatown mizer. Responsabilii mallului neterminat al NEPI, probabil la îndemnul unor strategi de imagine plini de o imaginație bolnavă, au ținut să aducă târgoveții de ceaune, ace, brice și alte „nimice” în propria curte, în cel mai pur spirit de bazar comunal.

P1110847

Investiţii în consum cu fumuri, dar producţie de… fum

Gluma celebră din perioada comunistă, cu depăşirea planului la producţia de fum, pare să-şi găsească în prezent un nou corespondent în realitatea gălăţeană.

Deşi s-au deschis nenumărate oportunităţi de consum, supermarketuri la fiecae colţ de cartier, mediul economic local produce tot mai puţine bunuri și, implicit, prosperitate. Lipsiţi de mijloacele materiale pentru plata bunurilor esenţiale, cum ar fi utilităţile şi întreţinerea proprietăţilor, gălăţenii sunt mari amatori de achiziţii de faţadă, telefoane, maşini, haine de firmă şi alte bunuri efemere.

Pe de altă parte, „fumurile” consumeriste ale gălăţenilor se fac simţite şi la propriu, orăşenii Dunării de Jos dând efectiv năvală oriunde se înfiinţează un grătar cu fumul de rigoare. Nu contează că produsele provin nu se ştie de unde şi în ce condiţii au fost păstrate până la comercializare. Nici că  banii sunt număraţi cu aceleaşi mâini care învârt micii. Sau că mesele nu sunt şterse până seara, la închidere. Şi nici măcar că preţurile sunt o dată şi jumătate cât la cele mai bune şi „de tradiţie” grataragii din oraş. La târg să fie, să ne vadă vecinii c-am avut bani să ieşim din casă, să nu ne ia de săraci…

Şi-mi amintesc astfel discuţia purtată acum vreo trei ani cu cineva care-mi reproşa că mă „iau” de Marius Stan fix când el vrea să facă un gest nemaivăzut: să dea aprobare pentru construcţia mallului celor de la NEPI. Că o astfel de investiție va mişca viaţa economică a oraşului, o asemenea investiţie, într-o afacere de consum, va duce nivelul de trai în sus.

L-am contrazis atunci pe criticul meu, dându-i exemplu toate autorizaţiile care se dădeau de 10 ani deja, de la primul supermarket deschis în 2003. Acestea nu au influenţat cu nimic decăderea investiţiilor în afacerile de producţie şi nici măcar creşterea vertiginoasă a şomajului. Au tocat bine-merci toate ordonanţele şi ajutoarele sociale, banii de coşniţă trimişi familiilor de gălăţenii fugiţi după un salariu decent în străinătate şi, într-un final, după ce se vor canibaliza luptându-se orbește în promoții derizorii care să ia ochii clienților tot mai puțini, vor lăsa în urmă hale goale, precum cea de lângă Brăila.

UPDATE: Transferul afacerilor marilor retaileri către mediul rural nu este chiar o glumă după cum o dovedesc și ultimele evoluții. Un articol foarte interesant despre cum se subțiază concurența pe piața supermarketurilor și cum va evolua migrația către sate a cărucioarelor dintre rafturi.

, , , , , , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply