Facturarea la grămadă sau cum sunt falimentaţi gălăţenii unul câte unul

Situația căminiştilor de la Metalurgic este edificatoare pentru cum se ajunge, sub ochii larg închiși ai autorităților gălățene, de la condiții acceptabile de trai la faliment. Facturi de utilităţi umflate cu pierderi mascate și contorizare discreţionară, penalităţi multiplicate şi speculate de încasatori, buni-platnici constrânși să plătească datoriile rău-platnicilor și, în final, sistări care duc la condiţii de locuit inumane pentru ca chiriașii să renunțe la spaţiile deţinute.

IMG_20150411_200048Pentru cei cu memoria scurtă, nu doar terenul de sub Liceul Metalurgic a fost vândut odată cu SIDEX-ul, dar şi clădirile. Un „cadou” de privatizare care a mai inclus, spre stupefacția posterității, mai puțin a celei de la DNA, Priza Dunării, un hotel, baza de materiale nr. 2 (ADMET), stadionul Oțelul etc.

Căminele combinatului, cu impozit plătit tot de noi

Pentru că legislaţia nu permite sub nicio formă înstrăinarea patrimoniului şcolar, la momentul privatizării combinatului gălăţean s-a încercat predarea către Consiliul Local a imobilelor în care îşi desfăşura activitatea Liceul Metalurgic. Doar că procedura s-a blocat undeva, iar procesul-verbal de predare nu a mai fost întocmit. Imobilele au rămas în evidenţele contabile ale Liceului Metalurgic.

Asta se întâmpla în 2002. De atunci, investiţiile majore în reabilitarea clădirilor au fost îngreunate, sau mai bine spus blocate. Nu s-a putut accesa vreun proiect cu finanţare europeană, mai ales că terenul de sub actualul Colegiu „Aurel Vlaicu” a fost constituit gaj pentru un împrumut contractat de combinat. Ulterior, combinatul se codea să ridice gajul fiindcă ce rost avea să plătească pe ridicarea gajului cât timp nu avea nicio cerere din partea Primăriei pentru vreo procedură de preluare a căminelor, nu? Iar liceul plătea în continuare impozite pentru un teren de 46.000 de metri pătrați, evident, din bugetul Ministerului Educaţiei, din banii contribuabililor, finalmente.

caimn BFoto: Adrian Obreja, Adevărul

Un accident la finalul lui 2010, când o femeie a stat câteva luni în comă din cauza unei bucăți de tencuială căzută de pe o fațadă de cămin, i-a trezit la realitate pe cei de la Metalurgic și s-au grăbit să predea căminele către Consiliul Local, sub administrarea Primăriei. Cu tot cu o gestiune cel puțin catastrofală, inclusiv a datoriilor chiriașilor din acestea, fapt ce a dus curând la sistarea căldurii, apoi curentului electric și, mai nou, a apei reci.

Dar situația nu a evoluat peste noapte și mărturiile chiriașilor, sprijinite de documente, arată cauzele dezastrului.

Citește și CĂMINELE GROAZEI – LOCUL UNDE SE MOARE ÎN MIZERIE, FRIG ȘI ÎNTUNERIC

Contorizare pe vorbe

De la 180-250 de lei pe cameră – fără căldură, sistată din 2012 – s-a ajuns, în 2013, la 250-300 de lei numai pentru energia electrică, başca restul. „Nici înainte nu prea se justificau facturile. Apa caldă era adesea cu program, 4-5 ore pe zi, apa rece se întrerupea şi ea, băile oricum, aţi văzut, sunt la comun… Să fim serioşi: cum să justifici asemenea sume la camere de cămin, cu un singur calorifer?…”, spune Tache. „Noi n-am văzut contoare de apă, căldură sau apă caldă. Sunt pe proprietatea liceului, nu avem acces. Mi-au arătat doar contoarul de curent la care cică se înmulţeşte indexul cu 60!… Şi atunci fără proces-verbal de citire. Am fost cu memorii în toate părţile. Degeaba! La 300-350 kW consum lunar per cameră, cum pretindeau ei, aproape săptămânal pica tabloul electric. În aprilie 2014, ne-au facturat 1.017 kW per cameră. Un megawatt! Cred că nici dacă era instalaţia nou-nouţă nu ar duce atât, ar lua foc instantaneu…”

Căminul B are contoare de electricitate pentru fiecare cameră, încă de prin 2000. Trase cu firmă autorizată de Electrica, cu acordul liceului, cu toate actele în regulă la acea vreme. Doar că, după ce s-au adunat datoriile rău-platnicilor şi s-a ajuns şi până la sistarea curentului electric la toate cele trei cămine, A, B şi F, contoarele au devenit inutile. Electrica refuză să încheie contracte individuale cu locatarii din B fiindcă vrea să-şi recupereze de la proprietar, recte Primăria, datoriile tuturor celor trei cămine. Şi la B sunt datornici, dar numai 20 de camere din 96…

În mâinile înfrigurate ale oamenilor am văzut chitanţe de întreţinere cu aproape 1.000 de lei pe cinci luni consecutive, în primăvară-vară. Căldura – peste 200 de lei pe martie, adică 15 zile. Altă chitanţă, pentru electricitate, totalizează 950 de lei pe trei luni, toate în sezon cald. Cristina Coșug, de la căminul A, ne-a arătat chitanţe de plată de peste 300 de lei lunar numai la energia electrică. Asta până anul trecut când s-a oprit de tot, în iulie. La avizier, pe februarie 2015, apa rece este trecută pe persoană, câte aproximativ 20 sau 30 de lei, în funcţie de cămin (!). Apa meteorică este şi ea facturată la triplul mediei oficiale de precipitaţii lunare a judeţului – 200 de litri la maxim 1.500 mp, cât însumează cele trei cămine.

Toalete la comun, facturare pe persoană

Despre problemele comune locatarilor din toate cele trei cămine ale fostului Liceu Metalurgic s-a mai scris în presă şi acum un an, si acum doi. Dar nimic nu s-a schimbat de atunci, nici măcar odată cu schimbarea proprietarului celor trei clădiri aşa-zise de locuit.

Fiindcă, cea mai gravă problemă nu este modul în care unitatea de învăţământ gestiona relaţia cu nişte chiriaşi, nefiind aceasta obiectul său de activitate. Foarte grav este că, după preluarea de către Primărie, problemele nu doar că nu şi-au găsit rezolvare, dar s-au agravat, ducând la condiţii inumane de trai fix în imobilele instituţiei direct răspunzătoare de nivelul de trai al cetăţenilor. Practic, Primăria care supraveghează asociaţii de locatari, Primăria – care atestă administratori, care face controale şi impune măsuri – dovedeşte fără drept de tăgadă că nu este în stare să-şi facă ordine în propria-i ogradă. Maestrul tunelurilor pe sub Dunăre a dat chix cu administrarea unor amărâte spaţii de locuit.

Încărcarea discreţionară a facturilor de utilităţi, penalităţile uriaşe şi afişarea întreţinerii o dată la câteva luni (tăind astfel orice posibilitate a locatarilor, inclusiv cei corecţi, de a plăti la zi) s-au combinat cu chiriaşi de rea-credinţă şi rău-platnici, mulţi dintre ei fugiţi din cămine, lăsând doar datoriile în urmă. Deşi proprietari, nici instituţia de învăţământ şi, ulterior, nici Primăria nu şi-i asumă, lăsând chiriaşii de bună-credinţă să tragă de pe urma sistărilor de căldură, curent electric şi, mai nou, apă rece.

Radu Tache, unul dintre chiriaşii care s-au implicat în problemele asociaţiei-fantomă „Aurel Vlaicu”, ne-a explicat modul în care s-a ajuns ca, în plin oraş, în clădirile municipalităţii, oamenii să trăiască mai rău ca în Evul Mediu. Practic, de-a lungul anilor, facturile au crescut ameţitor şi mulţi dintre locatari nu le-au mai putut plăti. Cel puţin, nu la timp.

Vasile Nanu, cel cu șapte copii, tocmai a plătit utilități de aproape 15.000 de lei pe ani anteriori, deși acum nu mai are nici de unele. Mai mult, în ciuda prescripției de trei ani, i se cer penalități spre 10.000 de lei, deși a plătit expert care a demonstrat că acestea trebuie să fie de cel puțin cinci ori mai mici. Primăria nu vrea însă să accepte și au apucat-o pe calea anevoioasă, a instanței.

Nereguli în regulă – Acum doi ani, chiriaşii nu aveau dreptate

În august 2013, a avut loc prima sistare a energiei electrice la Colegiul Tehnic „Aurel Vlaicu” (fost Metalurgic). Din vina chiriaşilor din cămine, rău-platnici, susţinea Inspectoratul Şcolar Judeţean care a verificat şi modul în care unitatea de învăţământ a defalcat şi facturat utilităţile către chiriaşii săi. „Calculul îl face o firmă specializată, iar în urma controlului nu a rezultat vreo problemă”, declara inspectorul şcolar general Laura Marin.

Dreptate cu promisiuni de campanie, dar chiriaşii au rămas cu facturile umflate

Şi restul problemelor, starea mizeră a căminelor în spaţiile comune, inclusiv băi, penalităţile de 1% pe zi (!), foştii chiriaşi cu datorii nerecuperabile din cauza prescripţiei, salubritatea la dublu de cât plătesc restul gălăţenilor, electricitatea la preţ de consumator industrial ş.a.m.d. au rămas nerezolvate, inclusiv după trecerea căminelor de la Ministerul Educaţiei la Consiliul Local.

unnamed-128Deputata PSD Laura Marin, fosta inspectoare şcolară generală a Galaţiului

Când a candidat pentru un loc de deputat, în mai 2014, fosta inspectoare generală, profesoara de matematică Laura Marin şi-a făcut din nou timp pentru chiriaşii fostului LIceu Metalurgic. A refăcut calculele, susţin aceştia, şi a descoperit că au fost încărcaţi la facturi. Conducerea liceului nu a găsit însă timp pentru o confruntare, campania a trecut, iar locatarii căminelor au rămas cu facturile umflate.

În campania pentru deputăţie, susţin locatarii căminului, fosta inspectoare generală a făcut calcule şi a descoperit că liceul şi-a supraîncărcat grav chiriaşii. Conducerea liceului nu şi-a făcut timp pentru o confruntare, campania a trecut, Laura Marin a ajuns deputat, iar locatarii căminelor au rămas cu facturile umflate.

Iar profesoara, la fel ca o colegă de a ei din Caracal, când s-a văzut în Parlament, a ajuns să deplângă ipocrită situaţia profesorilor gălăţeni fără locuinţă, susţinând că au fost jigniţi de afirmaţiile lui Klaus Iohannis. Doar că, nici pe timpul mandatului ei, acei bieţi profesori care nu aveau unde să stea nu au avut loc nici în căminele fostului Liceu Metalurgic, actualul Colegiu „Aurel Vlaicu”. Dar, cu siguranţă, mai bine că n-au avut norocul ăsta…

Locatarii de la Metalurgic, pasibili de mulți bani

Avocatul Costel Văduva, unul din cei la care chiriaşii de la fostul Liceu Metalurgic au ajuns să ceară un sfat juridic, susţine că datoriile aparţin proprietarului.

10887417_615684698560218_4514876822826306366_oSursa foto: Facebook

„Datoriile aparţin proprietarului. Chiar şi în HCL-ul prin care se face predarea căminelor da la Ministerul Educaţiei la Consiliul Local se precizează că s-au preluat inclusiv datoriile. Acestea se pot urmări şi executa pe ultimii 2-3 ani, conform prevederilor aplicabile din Codul Civil, nu mai ştiu exact specificul relaţiei dintre chiriaşi şi deţinătorul spaţiilor de locuit. Dar câteva lucruri sunt cu siguranţă în neregulă acolo. Există o asociaţie de chiriaşi legal constituită, înregistrată etc.? Doamna care colectează datoriile de la chiriaşi are vreun protocol, împuternicire de la Primărie să facă defalcarea facturilor şi colectarea banilor? Din câte ştiu, contractele dădeau dreptul chiriaşilor să plătească singuri utilităţile, în contul proprietarului. Dar li s-au prezentat vreodată facturile comune, citirile contoarelor etc. ce să mai vorbim de modul de defalcare a acestora?…”

Pe de altă parte, avocatul Văduva susţine că, dacă şi-ar cere drepturile în instanţă, chiriaşii de la Liceul Metalurgic, atât timp cât au contracte încheiate la zi, pot obţine despăgubiri uriaşe din partea proprietarului căminelor pentru modul în care NU li se asigură minime condiţii de locuit.

Când oameni în toată firea, dar şi copii sunt ţinuţi în condiţii animalice, nedemne de ultimele trei secole cel puţin, cineva ar trebui să plătească. Şi nu doar pecuniar…

 

 

, , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply