„Frumoas-o!”

9 September 2014

General, Pamflet, Timp liber

O filoloagă francofonă dar și fericită (sper) posesoare a unei cafenele literare, remarcă doza redundantă de complimentare reciprocă, administrată adesea parcă în lipsă de altă ocupație.

Probabil cu efect terapeutic plurivalent, Mirela Gheorghe nu uită să treacă în revistă și acele ipostaze în care la poze te mai poți uita, dar la gramatică ba…

646x404

„Cred că am mai scris despre asta, da’ nu mă pot abține s-o fac din nou. Fiindcă puține lucruri mă enervează mai mult decât un anumit tip de prosteală de pe facebook și anume mania complimentelor repetate și, cel mai adesea, gratuite. Adicătelea: o “Ea” postează o poză și imediat începe seria cea stupidă:

“- Frumoaso!”
“- Și tu ești frumoasă!”
“- Ba nu, tu esti frumoasă!”
“- Ba tu!”
“- Dar tu ești mai frumoasă!”
“- Ba nu, tu!”

Uneori se întâmplă să dai și peste o grafie absolut încântătoare, menită să spulbere orice îndoială cum că persoana din poză nu ar fi de-a dreptul superbă:
“-Frumoas-o!” (!)
Adică, vedeți, “o”-ul acela desprins din cuvânt nu este marca unei acute lipse de cultură a celui/celei care scrie, nuuuu!, de unde… ci, probabil, un soi de… nu știu, de întărire a afirmației, o particulă cu rolul de a accentua puterea complimentului, o chestie pe care dicționarele ortografice, ortoepice și de punctuație o omit în mod deliberat, pesemne ca să inducă bietu’ român în eroare, să creadă el, asa, că limba, asta, biata de ea, e săracă în nuanțe și atunci, iată, se găsește câte un Dorel (Dorea) isteț care să le inventeze, să le ia de unde nu sunt. Nuanțele, adică.

Dar ce te faci când “frumoas-a” este urâțică rău sau când cuplul gratulat cu “frumoșilor” (încă nu am văzut varianta “fumoși-lor”, dar nu-mi fac iluzii că nu va apărea, la un moment dat) este la ani-lumină depărtare de titlul Miss și Mister Beauty?!

Da naibii un like, dacă ții neapărat s-o faci, și mai taci…”

, , , , , ,

About Anghelos (Mihai Angheluță)

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos (Mihai Angheluță)

No comments yet.

Leave a Reply