GĂLĂȚENI, uitați-vă la BRĂILA! ►Pe BULETIN, ar trebui o CĂSUŢĂ în care să scrie DNA

Poate că pentru prima oară la alegerile pentru Primăria Galaţi, încă din primul tur, chiar că nu am ce alege. Cel puţin nu între candidaţii cu oarece şanse.

Dar nici nu vom face o alegere la care să ne cadă mintea din braţ de lehamite şi privirea-n pământ de ruşine. Ruşine să le fie celor care au venit cu asemenea propuneri în România anului 2016, în singurul oraş mare a cărui populaţie s-a diminuat cu mai bine de un sfert, de cât de prost ce se trăieşte de 10 ani încoace.

P1130410

Între toate soluţiile propuse există însă, după părerea noastră o scăpare. O alegere care, chiar dacă pare a fi una dintre cele mai proaste, se poate face cu un scop bun. Dacă societatea civilă n-a reuşit să-şi adune (încă) suficiente forţe pentru a face curăţenie în clasa politică, poate dau politrucii o mână de ajutor. Încăierându-se între ei.

Ciorba reîncălzită

Nu suntem adepții. Nu credem că unii se fac mai buni dacă stau așa, într-o conservare, așteptând să le vină rândul să fie puși pe-o listă. Ăsta ni se pare oportunism de cea mai josă speță, nici măcar nu se poate spune că este un dat din coate.

Mai rău, ni se pare că înșiși cei care vin cu asemenea personaje luate de sub alte stindarde și ni le vând acum de noi ne iau de proști cărora le curge vidul din cap prin urechi. Adică voi chiar credeți că am uitat ce ne-ați spus cândva că e câh!, să nu punem mâna? Și atunci cum de s-a primenit până acum? Și-a schimbat convingerile, și-a cerut iertare pentru mânăriile de acum patru ani? a dat măcar pe gușă niște nefăcute ca să ne facem și noi, prostimea, o idee măcar despre cât am fost (și suntem) de furați?

Mai pe scurt, acum trebuie să votăm unde, data trecută, ne-aţi pus să scuipăm???

Mai degrabă asta ni se pare o vindere a meciului. O asigurare pentru unii că, oricine ar ieși, afacerile păpușarilor din umbră merg înainte. Personajul revândut electoral cu cămașa schimbată la culoare este o garanție că cearșaful de pe țambal va rămâne la locul său. Cum a rămas și după ce n-a mai fost el vătaf sub bătrânul vechil de dinainte. Atâta timp cât nu va ieși din cuvântul dumnezeului de la butoane, își va putea vedea și el liniștit de propria-i proprășire că, vorba aia, unde nu curge, pică firimituri de la masă…

P1120082Ca să nu mai spunem că nu agreem oamenii fără meserie, cei care te salută din mașini consumând cât un salariu mediu pe lună, dar niciodată nu știi exact din ce trăiesc.

Las’ că poate îi ajunge sentința din urmă, fiindcă tot mai mulți văd că pierd procesele cu ANI, și atunci vom avea șansa să nu-i mai vedem poluând peisajul la următoarele alegeri.

Deșeuri politice și specialiști în băgat gunoiul sub preș

În niciun caz nu am vota cu vreun țuțer, vreun numit într-o funcție de mare răspundere, care s-a remarcat prin acoperirea găurilor date de protectorul său. Doar n-am înnebunit ca, vrând să scăpăm de un sforar dat dracului să-l pun pe fiu-su în loc!

Mai ales că, în poziția făcută cadou, a avut și el grijă să-și facă parte! Dacă nu v-ați imaginat că, prin caietele de sarcini, unora de la munca de jos trebuie să li se asigure mufă USB, cilindree minimă (!) 6.800 cmc și cutie de viteze în 9 trepte, credeți-ne pe noi că avem documentul sub semnătură!…

Știm că pentru mulți suntem ca o sulă în coastă, dar nu e vina noastră că îi mână în luptă hemoroizii din străfundul ambițiilor lor de mărire.

P1120995

Ce ni s-a părut poate cel mai jenant în această campanie elctorală au fost amnezicele negări ale trecutului, horă în care s-au prin și tinere speranțe alături de îmbătrâniți în rele.

Iar dacă la cei trecuți de vârsta pensionaării e oarecum de înțeles că au îceput să uite de usturoiul din cauza căruia şi astăzi, după ani, le mai miroase gargara, la cei tineri este siderant să auzi cum îşi neagă trecutul recent, sfidându-ne minima memorie. Una e să te faci că nu mai ştii cum ţi-au crescut centrele de afaceri, benzinăriile şi conturile în general, la un deceniu şi jumătate de când ai fost trimis la plimbare, şi alta e să te dai neprihănit, proaspăt sosit în politică după ce ai fost şef la o deconcentrată. Dar acolo cum de-ai ajuns şef? De pe stradă, direct? Nu cumva mata erai în eşalonul 2 sau 3 şi crezi că noi suntem atât de miopi şi nu batem până acolo?

Alegeri inutile pentru aceleaşi figuri. Triste

După noi, la Galaţi nici n-ar fi trebuit să se ţină alegeri. Pentru cine? Pentru acleaşi figuri triste şi reciclate?

Uitaţi-vă la Brăila! A fost de-ajuns o campanie DNA şi deja s-a mai primenit aerul. Să vedeţi cum intră investitorul, dar şi cetăţeanul în instituţiile edilitare acum! Păi, da! Fiindcă după şefi au căzut „pe tehnică” şi nişte „piese” mai mărunte, în jos, pe piramidă.

Dar uitaţi-vă la Bucureşti! Este o simetrie demoralizantă dar şi dătătoare de speranţe dintr-o anumită privinţă.

  • Au ei probleme cu corupţia din termoficare? Păi noi am trecut deja la Apaterm 2.0.
  • Au ei de plătit TVA retroactiv pentru gratuităţile date pe RATB? Staţi să vedeţi când le-o cere ANAF-ul şi de la Transurb.
  • Au ei de demolat mamuţi dinre clădirile istorice? Dar la Galaţi, de-o parte şi de alta a Prefecturii, ce se construieşte?
  • Costă la ei apa cât China de a intrat Apanova la apă? Şi la noi costă, cât India.
  • A căzut la ei unda verde după câteva luni şi se caută vinovaţii? Dar la noi în cât timp va pica?
  • A căzut şeful cimitirelor de la ei turnat de adjunct? Acelaşi adjunct a ajuns şi la noi, la Gospodărire Urbană, dar l-au uşuit rapid, după ce a început să salte capacul să se uite în oală…
  • L-au săltat pe Oprescu din al doilea mandat ca de pe ouă? Dar la Galaţi…?

Ăsta este de fapt, şpilul: după ce se „agaţă” vârful, să se meargă din aproape în aproape până se ajunge la ulzimii pioni care, cu mâniţa lor, au aranjat, auîndosariat, au semnat. Să-l vedem atunci pe pălmaşul din Primărie, consiliu local sau judeţean, serciciu sau companie edilitară care, în ciuda salariului mai mare decât al unui profesor debutant sau medic stagiar, va mai îndrăzni să ia parte la şolticării ştiind că şi el riscă să fie luat la întrebări. „Nu mai semnez, şefu’, că pe mine apoi cine mă scoate? Am eu banii matale să-mi pun avocaţi?”

P1130428Dac-ar fi după noi, deşi ne ştiţi cât am fost de Gică contra, încă de pe vremea când unii dădeau perioade de graţie de 100 de zile transformate apoi în 1.000 de zile, am alege să nu se schimbe deocamdată nimic. Condamnare la locul de muncă, tăticu! Stop joc la butoane, să vină procurorii şi să-i găsească pe fiecare la post. Să nu se mai pună batista pe ţambal, să stea dosarele deschise pe masă şi să se înceapă de la un capăt: tu ce licitaţii ai semnat, tu ce achiziţii directe ai vizat, tu ce firme cu vipuşcă ai girat?!

Şi, cum „naşul” din fruntea partidului e puţin ocupat să dea cu subsemnatul, iar celor cu naşii încă neprinşi li se strică socotelile, să dea şi ei o mână de ajutor. Vă daţi seama, dacă iese arogantul-şef, pe care nu-l mai vrea nimeni, ce încăierare iese? Şi când se atacă ei într ei…

De 26 de ani, ne tot păcălesc să dăm vot negativ, arătându-ne şobolanul. Ce-ar fi să vă băgăm noi şobolanul în casă tura asta, să vedem cum se descurcă ei cu el? Că, pentru noi, mai rău n-are cum să fie. Dar nici mai bine! În schimb ar putea fi rău şi pentru ei, să-i muşte când se apropie de ciolan şi să trebuiască să cheme dertizarea, DNA-ul etc.

Oare cum ar fi fost dacă în 2000 ieşea Vadim? Că pe noi nu ne putea mitralia tribunul pe toţi. Dar sigur ieşea acolo sus o încăierare generală şi veneau nişte licurici să-i trieze rapid, să nu ne mai chinuim încă 15 ani cu aceleaşi relicve care au mai şi puit între timp…

Păpuşile de la masa deciziei

În condiţiile în care consilierii sunt zburaţi de la masă dacă ies graţiile partidului fiindcă nu votează cum le cere acesta, e clar că şefii de partide stau, de fapt, la baza tuturor deciziilor. Un cadru legal strâmb, favorizând argumentele mioape ale Curţii Constituţionale care justifică ejectarea consilierilor cu votul dat pe listă şi nu individual. Ca şi cum într-un oraş mare, cum e şi Galaţiul, unde sunt două-trei colegii de deputaţi, nu s-ar putea organiza circumscripţii pe cartiere.

Ce-ar fi fost, la alegerile de acum, să fi votat fiecare cartier cu independentul său? Mergea un tânăr, cu încheieturile agere, să călărească turnurile din cartierul Dunărea, o doamnă în zonele cu nume de gen feminin – Ţiglinele (!), un intelectual matur în zonele centrale, cu mari probleme inclusiv în domeniul patrimoniului, un independent cu figură mai aeriană candida în Aviaţiei şi zonele limitrofe… şi tot aşa.

Iar voturile care depăşeau cuantumul unui post de consilier n-aveau decât să se distribuie listelor de atârnaţi lapartide dupăvoturile date de captivii unei sigle sau alta. Măcar să ştim odată câţi mai sunt adulatori la fiecare dinozaur de sediu în parte…


Ştim, toate cele de mai sus pot părea o viziune idealistă. Dar nu imposibilă. Însă, aşa cum arată oferta electorală acum, viitorul Galaţiului pare a fi unul aproape imposibil.

Sper că de luni, fără nicio întârziere, indiferent de rezultatele alegerilor, societatea civilă se va apuca de curăţenie. Fiindcă deja, faţă de alte oraşe care au trecut prin corupţia profundă, suntem cu un mandat în urmă.

, , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply