Galați – Orașul Ro…ck

Când spuneam mai abitir că nu se poate, că Noul Galați e același Galați, iată că municipalitatea a dat cu decibelii-n gazon și a inaugurat poate cea mai deșteaptă inițiativă culturală din ultimii doi-trei ani. Și pentru că nu se face primăvară doar cu o floare, au fost organizate nu una, ci trei seri de concerte, în prima ediție a Festivalului „Rock la Dunăre”.

Așadar, după tot felul de șușe și cafteli, târguri sătești cu folclor poluat și chermeze populare cu pește prohibit ori alterat, Primăria și Teatrul Muzical „Nae Leonard” și-au dat mâna într-un eveniment cu adevărat classy, atât prin organizare, dar și prin genul de public care a pășit în fața scenei. Iată că se poate și, cel puțin o vreme, Orașul Roșu – grație și stadionului Portul Roșu pus la dispoziție de Universitatea „Dunărea de Jos” – a renăscut în Orașul Rock.

P1060548

Bere, fete și maniere

Se pot organiza concerte la Galați fără îmbrânceli, fără locuri în picioare pe pante de coline, fără urcat în copaci și toalete lipsă? Festivalul „Rock la Dunăre” dovedește că da.

Pază discretă, dar eficientă, toalete publice la discreție și relativ întreținute, chioșcuri de băuturi, gustări și suveniruri la prețuri pentru toate buzunarele – inclusiv alea de student. Peste toate, locuri în picioare drept în fața scenei, locurile pe scaune în lateral, evident la un preț dublu dar echitabil pentru numărul de trupe care se produc în fiecare din cele trei seri, sonorizare, scenă și lumini decente.

Condiții de maximă siguranță și chiar manierate pentru un public între 10 și 70+ ani, înecpând de la civilizația din jurul scenei și până la curățenia de pe întreg stadionul. Multe fete frumoase, mulți băieți însetați nu doar de muzică și priveliște, dar și de bere. Însă nici cel mai mic incident. Circulație bine dirijată și supravegheată pe străzile din jur, preocupare reală pentru public. Așa da, la mai multe!

P1060550

Rockeri, bateți tare!

Cu siguranță, dacă se merge pe calea promițătoare care se întrevede acum, festivalul gălățean de rock va ajunge un reper național și în anii următori va umple stadionul de pe Domnească. Pe de altă parte, asemenea manifestări pot fi o reală încurajare pentru tinerii iubitori de muzică. Să nu uităm că, la începutul anilor ’90, formațiile de rock nu mai aveau loc la repetiții în Casa de Cultură a Studenților sau cea a Sindicatelor, iar chitariști bine plasați astăzi, ca Nicu Patoi, Nicu Avram sau Vlad Vedeș (ultimii doi ex-Bere Gratis) sau toboșari precum Dan Gălățeanu (ex-Talisman) de atunci au pornit…

Una peste alta, ar mai fi multe de spus, inclusiv despre cât de mult ar avea mișcarea rock de la noi nevoie de sprijin. Poate că, și cu sprijinul local, rockul de limbă română nu va rămâne recunoscut la nivel internațional cel mai tare prin Zdob și Zdub sau Alternosfera, formații de dincolo de Prut. Dar ăsta e deja alt subiect, mai bine vă faceți o idee despre cât de bine au primit gălățenii rockul studiind galeria foto și filmul pe care vi le-am pregătit mai jos.

P1060572P1060590P1060625P1060630P1060633P1060640P1060669P1060636P1060614P1060634P1060635P1060637P1060641P1060669P1060671P1060672P1060673P1060674P1060675P1060677P1060632P1060708P1060619Și dacă v-ați plictisit de-atâtea instantanee, să vedem și filmul. Se poate accesa dând click pe fotografie

, , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply