Galaţiul păcălit şi umilit de Apaterm

26 martie 2015

Administrație, Editorial, General

Apt3

Dimineaţa asta, în timp ce eram pe tron, citind ştirile locale de pe smartphone, am văzut că „s-a terminat” cu Apatermul – s-a hotărât intrarea în faliment. Instantaneu, am grăbit purificarea corporală şi am fugit în bucătărie să discut cu femeia, care mânca nişte margarină cu pâine şi sare.

– Femeie, noi nu am făcut convenţie cu Apaterm pentru scutirea penalităţilor, acum ceva ani de zile?

– Ba da, dar mai avem de plată.

– Cum să mai avem de plată? Plătim de-atunci iarnă de iarnă ceva ce nu primim. Umblu cu chiloţii rupţi între craci ca să plătim totul la zi.

– Ilie, lasă-mă să-mi savurez margarina că trebuie să plec la muncă.

– Stai aşa, femeie, ’tu-le muma-n cur!

Mă duc în sufragerie şi trag cu draci de sertarul de sub televizor. Îmi pică peştele bibelou de pe mileu, trag o înjurătura straşnică, îl pun la loc şi găsesc faimosul document semnat şi parafat.

– Uite, scrie aici că ne scutesc de penalităţile de 500 de lei dacă plătim întreţinerea la zi timp de 12 luni.

– Da, Ilie, dar când am fost acolo mi-au spus că 12 luni nu înseamnă 12 luni.

– Da’ în ce Univers e timpul atât de relativ, femeie?

– În Universul Apaterm, omule. S-a răţoit la mine o funcţionară că 12 luni înseamnă 12 chitanţe, pentru că nu avem apă caldă.

– Păi şi de ce când am semnat convenţia asta nu ne-au spus aşa ceva?

– Ca să întrebi tu, Ilie. De-aia!

Citisem pe tabletă, la un moment dat, prin 2009, că Dan Nica anunţa că datoriile istorice ale Electrocentrale vor fi şterse în instanţă. „Păi şi dacă acum au dat faliment, ce se întâmplă cu convenţia?”, îmi zic în gând, trăgând iarăşi de sertar, în căutarea chitanţelor. Pe convenţie scrie 2013, prima chitanţă este din iarna lui 2013. „Nu am 12 chitanţe, paştele mă-sii!”.

– Femeie, eu acum cu cine mă cert?

– Ilie, vezi că scrie pe spate. Chiar dacă se făceau 12 luni de plată, ca să avem 12 chitanţe, tot nu ne scădeau din penalităţi suma care este trecută pe convenţie. Cică mai avem nişte penalităţi şi la asociaţie.

– Bun, în concluzie, ce facem? Tot trebuie să plătim penalităţile, aşa-i?

– Acum plecăm la muncă, Ilie. Lasă şi tu un ban de buzunar la copil.

– Mai am doi lei, atât…

– Eu nu mai am deloc, mă duc pe jos la muncă.

caloriferul9-1346443282Pleacă femeia la muncă, mă duc înapoi în sufragerie şi deschid laptopul. „Hmm, datornicii vor fi executaţi silit şi ar putea ajunge în stradă – asta nu e bine!”, îmi zic, gândindu-mă la ce uşoară era viaţa la curte. Dădeam la orătănii dimineaţa, mergeam la cârciumă, mâncam roşia direct de pe tulpină şi scărpinam câinele pe burtă… „Dracu’ m-a pus să vin la oraş! Mi-au dărâmat şi garajul… maşina am vândut-o, iar murăturile se strică pe balcon!”.

Cred că la vară mă debranşez şi gata! Vând caloriferele la fier vechi şi cu banii îmi iau calorifere electrice. Ăla vrea să facă tunel, aeroport, pasarele pietonale şi noi stăm cu chiloţii rupţi între craci. Să vină vara mai repede ca să mă duc la concerte, să scap de grijile astea!

Foto: Adevărul şi Cuget liber

, , , , , ,

About Ilie de la Cocserie

Casca-n cap, lopata-n mână, sunt cocsar, mă doare-n... Au!

View all posts by Ilie de la Cocserie

No comments yet.

Leave a Reply