Indicii de CATASTROFĂ ► MARELE JAF care i-a SCĂPAT lui Tolo. Sau pe care URMEAZĂ să-l descopere

În continuarea anchetelor pe dezinfectanți, Tolontan și echipa arată că peste 1 miliard de euro a cheltuit Ministerul Sănătății în 2015 pe achiziții publice. Și, din cifra asta, 6,1 mil. de euro pe dezinfectanți. Dar în realitate au fost 18,5 mil. de euro!

Diferența rezultă din coduri de achiziție măsluite, astfel alesec ca să nu poată găsi neaveniții achizițiile cu dedicație.

Cum Ministerul Sănătății a avut în 2015 un buget de 5,5 miliarde de lei – deci 1,2 miliarde de euro – rezultă că cea mai mare parte a acestuia a fost cheltuit prin sistemul de achiziții electronice (SEAP).

Șpăgi pentru două treimi din total?

Verificare de către neaveniți sau neșpăguiți?

două treimi din TOATE achizițiile publice ar putea fi ascunse căutărilor de bună-credință, cele efectuate conform codurilor corecte.

Deci, două treimi din contracte se dau pe ochi frumoși, prin încredințare directă și atunci trebuie palmate în SEAP?

În sistemul creat TOCMAI pentru a se împiedica furtul din banul public, două treimi din sume se cheltuie numai cu aranjamente prealabile? Deci cu șpăgi?

Cum trebuie măsurate… cifrele

Dar compararea acestui miliard cu suma rezultată doar din căutări de bună-credință, după codurile corecte de achiziție, s-ar putea transforma într-o adevărată bombă de presă.

Implacabilă!

Practic, nu doar în domeniul Sănătății, ci în toate achizițiile din bani publici, s-ar putea estima și apoi verifica, instituție cu instituție, furnizor cu furnizor, produs cu produs, cât la sută din achiziții sunt ascunse în SEAP, luând ca repere totalurile date de indicatorii bugetari ai cheltuielilor, dar și codurile de achiziție corecte, legale.

Mai mult, acele coduri de disimulare, date ilegal, trădeaza complicitatea și premeditarea. Deci s-ar putea demara instant un lot de câteva mii de deneabili. S-ar crea astfel un precedent cu adevărat viguros, ca exemplu, pentru oricine se va mai gândi să falsifice o achiziție din bani publici. S-ar putea pune cu adevărat și problema unei legislații penalizatoare aparte, mult mai drastice, în privința furtului din banul public.

Câmpul tactic, o vrăjeală. Stare de război

Dar și problema unei transparențe totale, sancționabile consistent penal în caz de neconformare. Să nu mai stea presa și cetățenii în genunchi, ca acum, pentru respectarea Legii 544, a liberului acces la informațiile de interes public.

Magnitudinea unei posibile fraude pe două treimi din banii publici clamează mult mai mult decât o legislație standard în domeniu. Este nevoie de măsuri aproape radicale, ca într-o stare de urgență. De asediu. Sau de război, mai pe șleau.