Indicii de CATASTROFĂ ► MARELE JAF care i-a SCĂPAT lui Tolo. Sau pe care URMEAZĂ să-l descopere

În continuarea anchetelor pe dezinfectanți, Tolontan și echipa arată că peste 1 miliard de euro a cheltuit Ministerul Sănătății în 2015 pe achiziții publice. Și, din cifra asta, 6,1 mil. de euro pe dezinfectanți. Dar în realitate au fost 18,5 mil. de euro!

Diferența rezultă din coduri de achiziție măsluite, astfel alesec ca să nu poată găsi neaveniții achizițiile cu dedicație.

Cum Ministerul Sănătății a avut în 2015 un buget de 5,5 miliarde de lei – deci 1,2 miliarde de euro – rezultă că cea mai mare parte a acestuia a fost cheltuit prin sistemul de achiziții electronice (SEAP).

De fapt, dezvăluirea din finalul articolului, cu softul care reușește să extragă din SEAP toate achizițiile, totalizând miliardul de euro, ar fi doar un lucru natural și corect. AȘA AR TREBUI SĂ ARATE CHEIA SUMELOR dacă SEAP-ul ar întoarce corect căutarea sumativă pe toate achizițiile Ministerului Sănătății.

Șpăgi pentru două treimi din total?

Dar foarte interesant ca final de articol (și aceea ar fi fost o bombă adevărată) era să se facă o diferență între suma rezultată din căutările „de bună-credință” (folosind codurile normale de achiziții de produs) și cea reală, cum se dezvăluie ea cu toate măsluirile de coduri și cum o confirmă dealtfel și execuția bugetară. De fapt, atunci s-ar fi văzut cât la sută din totalul achizițiilor „cineva” (la plural!) are interes să nu poată fi găsite la o căutare normală, ci doar de „cunoscători”.
 
Dacă aplicăm regula de trei simplă, pornind de la sumele vehiculate pentru achizițiile de dezinfectanți mai sus, reiese că vreo două treimi din achizițiile din SEAP ar fi ascunse căutărilor pe coduri corecte, de bună-credință. Corect? Da și nu. Fiindcă, cine vrea, poate căuta și după nume de firmă (cine știe actorii domeniului), și după unitatea achizitoare, și după intervale de timp etc.
 
De fapt, mânărirea codurilor împiedică sistematic altceva. Verificarea.

Verificare de către neaveniți sau neșpăguiți?

Dacă cineva vrea să vadă pe ce sumă a achiziționat un anume spital sau instituție publică în general un anume produs/serviciu, ar putea să nu ajungă la un total real. Împărțind pe diverse coduri același produs, se evită atingerea pe un singur cod a sumei maxime de la care, în sus, trebuie organizată licitație. Și se merge pe încredințare directă. Deci, cu furnizor de dinainte stabilit, să fie clar!

dan-condrea_1200x675-840x500

În SEAP, Hexi apare cu 2,900 de contracte pe codurile de produs legale, dar cu un total de 9.000 dacă se bagă și codurile la derută, după cum arată Tolo. Deci putem presupune, prin generalizare, că peste două treimi din achizițiile publice din România ar putea fi trucate?…

 Asta nu reușesc să explice clar Tolo și echipa. Și, riscă astfel să rateze – și cu ajutorul detractorilor, care s-ar agăța de orice câcățiș, cum ar fi greșelile de calcule – adevărata bombă a dezvăluirii:

două treimi din TOATE achizițiile publice ar putea fi ascunse căutărilor de bună-credință, cele efectuate conform codurilor corecte.

Deci, două treimi din contracte se dau pe ochi frumoși, prin încredințare directă și atunci trebuie palmate în SEAP?

În sistemul creat TOCMAI pentru a se împiedica furtul din banul public, două treimi din sume se cheltuie numai cu aranjamente prealabile? Deci cu șpăgi?

Chiar dacă în guvern, sau chiar și în Ministerul Sănătății, cineva vrea să afle cum se cheltuie banii pe achiziții, este posibil să nu poată afla sumele reale fiindcă nu știe pe ce coduri s-au strecurat managerii/achizitorii din diferite spitale mână-n mână cu furnizorii „deștepți”. Astfel, și dacă ar fi fost Cadariu plin de bune intenții (ceea ce eu nu cred și am și argumente care să-i justifice cel puțin indolența), tot n-ar fi putut raporta sumele reale.
 
Sau, dacă șpăgile ar trebui împărțite, piramidal, din teritoriu către șefii de la centru, provincialii și-ar putea păcăli nașii, nelivrându-le cotă din toată prada…

ministerul-sanatatii-3

Te ataci, șmechere „dă Bucurăști”, când realizezi acum că s-ar putea să te fi „sărit” la plic huțupanii din teritoriu, este?…

Cum trebuie măsurate… cifrele

Astfel, prin prisma congruenței cu bugetul alocat cheltuielilor Ministerului Sănătății, dezvăluirea sumei de un miliard de euro achiziții anuale în spitalele României devine doar un fâs de concluzie, o scăpare nedepistată (încă) de cei ce vor să minimalizeze sau chiar să demonteze dezvăluirile anchetelor făcute de Mirela Neag, Marius Mărgărit și Cătălin Tolontan.

Dar compararea acestui miliard cu suma rezultată doar din căutări de bună-credință, după codurile corecte de achiziție, s-ar putea transforma într-o adevărată bombă de presă.

Implacabilă!

Practic, nu doar în domeniul Sănătății, ci în toate achizițiile din bani publici, s-ar putea estima și apoi verifica, instituție cu instituție, furnizor cu furnizor, produs cu produs, cât la sută din achiziții sunt ascunse în SEAP, luând ca repere totalurile date de indicatorii bugetari ai cheltuielilor, dar și codurile de achiziție corecte, legale.

Mai mult, acele coduri de disimulare, date ilegal, trădeaza complicitatea și premeditarea. Deci s-ar putea demara instant un lot de câteva mii de deneabili. S-ar crea astfel un precedent cu adevărat viguros, ca exemplu, pentru oricine se va mai gândi să falsifice o achiziție din bani publici. S-ar putea pune cu adevărat și problema unei legislații penalizatoare aparte, mult mai drastice, în privința furtului din banul public.

Câmpul tactic, o vrăjeală. Stare de război

Dar și problema unei transparențe totale, sancționabile consistent penal în caz de neconformare. Să nu mai stea presa și cetățenii în genunchi, ca acum, pentru respectarea Legii 544, a liberului acces la informațiile de interes public.

Magnitudinea unei posibile fraude pe două treimi din banii publici clamează mult mai mult decât o legislație standard în domeniu. Este nevoie de măsuri aproape radicale, ca într-o stare de urgență. De asediu. Sau de război, mai pe șleau.

Așadar, încă o dată se vede că abordări de genul „câmp tactic” și alte terminologii satirisite, de birou, venite din partea unor instituții de forță, precum SRI de exemplu, sunt fie o dovadă de impotență autosufientă, fie ascund o cvasi-tăcere complice.

Oricum, pentru pacienți, pentru contribuabili, pentru studenți, pensionari și cetățeni, în general și în relația cu instituțiile statului este ca pe un câmp de luptă în spitale, în agențiile fiscale, în școli, la cozile de la ghișee – se trage din toate pozițiile și, mai ales, dinn toate buzunarele…

Dar pentru ei, manevranții de plicuri și comisioane, când vine vremea socotelilor totale, fără treimi de măsură?

, , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply