Lipsa căldurii şi avantajele ei: transhumanţa canină din Noul Galaţi

Evident, când vezi 19-20 de exemplare canine, ziua în amiaza mare, traversând ditamai bulevardul, printre oameni, maşini şi cele mai mari cuceriri ale capitalismului românesc, case de amanet şi săli de păcănele, dincolo de uimire, o întrebare legitimă se naşte. Unde se duc toate aceste animale de companie, cei mai buni prieteni ai tuturor mandatelor de primari gălăţeni de 25 de ani încoace?

PictureCum îmi spunea un vecin de cartier, din Aviaţiei, zona “Beverly Hills”, unde au fost filmate pestriţele exemplare de mai sus, probabil că se duceau la un botez. Nunţile nu prea se mai poartă în ziua de astăzi,. Vorba aia, funcţionează concubinajul şi între foştii inamici din PDL şi PNL… Dar poate se duc la un botez! La câte sterilizări tot declară autorităţile ca să justifice banii încasați din taxe, cu siguranţă comunitarii Galaţiului au devenit mai imuni la acest tratament contraceptiv decât clienţii barului Oţelarilor la halba de rachiu pe stomacul gol.

Apoi m-am gândit că poate sunt în transhumanţă. Dar nu! Asta se referă la Mioriţa. Şi cum în ziua de azi viitorul “e mic şi negru”, iar “oile mai dezvoltate/o şterg în străinătate”, mai bine fii lup/decât să fii oaie. Dacă nu, măcar câine “corupt/ce sub coadă l-a durut”… (versuri din “Vremea lupilor” – Spitalomania, Spitalul de urgență, 2003)

Însă, oricât ar fi blana de deasă, ce te faci cu hingherii care fac tot atâţia purici la muncă cât cioara umbră-n vârful parului? Nimic mai simplu: le dai bani şi te lasă-n pace. A, dar nu săriţi aşa! Că nu mă refeream la vreo mituire a dulăilor cu cătuşe de către potăile cu zgardă locală. Nicidecum… Pur şi simplu m-am gândit că haita respectivă pusese labă de la lăbuţă şi strânseseră de o taxă pe câine. Fiindcă asta este soluţia ca autorităţile locale să  facă… nimic. Daţi buluc şi plătiţi-le cât mai multe taxe fiindcă sigur nu vor şti de ce să se apuce mai întâi. Vor rămâne fondurile pe jumătate nesubtilizate şi ecarisajul iarăşi nu va avea suficienţi angajaţi, maşini, doctori veterinari, padocuri sau soluţii viabile de eutanasiere. Aşa de bucuroşi vor fi că au mai mulți bani decât le trebuie, încât se vor scăpa pe ei cu promisiuni pe toate gardurile şi rezultate consistente precum gaura covrigului din coadă…

Coada fluturând de bun-rămas…

Dar cine a mai văzut câine să stea la coadă pentru altceva decât să-şi bage ceva sub ea, în niciun caz bani. Şi atunci m-am dumirit: javrele din Micro 40 dăduseră adunarea ca să urmeze sfatul băieţilor de la magazinul de animale. Nu mai ştiţi ce spuneau Pet Shop Boys? Go West! Păi, normal că la vest: acolo este combinatul, mai sunt câteva instalaţii calde în funcţiune, mai nou şi-au luat şi instalaţie de abur tehnologic, he-he, locuri la căldurică pentru iarnă sunt la greu! Şi trebuie ocupate din timp! În Noul Galaţi unde vor mai trece iarna dacă niciun capac de canalizare, niciun subsol de bloc nu va mai iradia căldură nici cât un chibrit sau muc de ţigară zvârlit în blăniţă de chiulangiii sadici de la grupul şcolar de furnalişti cu şomajul asigurat? Unde să te mai faci covrig să scapi de frig dacă până şi gaura de canal va fi plină de gerul tare ca oţelul?

Şi, uite-aşa, eşecul actualei administraţii se va transforma, în primăvara următoarelor alegeri, într-un mare succes. Iar Noul Galaţi se va putea lăuda că este primul oraş din care, de-atâta căldură lipsă, până şi câinii au ajuns să-şi facă vânt…

, , , , , , , ,

About Anghelos (Mihai Angheluță)

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos (Mihai Angheluță)

One Response to “Lipsa căldurii şi avantajele ei: transhumanţa canină din Noul Galaţi”

  1. Paula Says:

    cereti guvernului roman sa dea legi de sterilizari obligatorii ,sa aplice programe de sterilizari gratuite si cu reduceri ptr cei care au un venit mai mic sau deloc ,sa dea legi prin care se pot controla canisele ,adaposturile de stat si private ..nu cianii sunt de vina ,ci romanul de rand si guvernul !

    Reply

Leave a Reply