Made in Galați a luat un premiu Pulitzer!

Made in Galați a primit ieri, 30 aprilie, un premiu pentru care ne simțim deosebit de onorați. Comunitatea Galațiul nu te mai vrea​ a catalogat debutul analizei noastre despre greva maxi-taxiurilor drept „cel mai bun articol despre criza transportului în comun din oraș”.

Pen

Un mijlociu stilizat?

Pentru noi, este echivalentul unui premiu Pulitzer. De ce?

Fiindcă vine din partea unei comunități care a adunat în timp record, de pe 6 ianuarie doar, aproape 5.500 de membri. Fiindcă vine din partea unei comunități care și-a asumat un rol extrem de riscant în orașul în care nu mai protestează nimeni și domnește o „frăție” transpartinică de monolit. Fiindcă este o maximă apreciere din partea singurului grup care a avut curajul să vocifereze și dincolo de mediul virtual, fățiș, în stradă, nu împotriva autorităților locale, ci fix a personajelor care dizolvă zi de zi autoritatea publică în bunul plac al intereselor de gașcă.

Le mulțumim pentru considerație, dar și pentru motivație. Fiindcă o asemenea apreciere nu face altceva decât să te onoreze și oblige în același timp.

Spunem asta fiindcă le suntem datori celor care au apreciat acest articol cu o devoalare până la capăt a problemelor transportului în comun gălățean. Atât în ce privește microbuzele particulare, dar mai ales transportul de stat. Care, prin tot felul de subvenții și ajutoare de la bugetul local, a primit mult mai mult decât oferă gălățenilor. Care, prin modul în care este administrat, ascunde adevăratele cote ale ineficienței sale, dar și numărul real de beneficiari, putând astfel să primească mai mult decât face și să piardă pe trasee obscure mare parte din ce primește.

Récompense oblige

Drept răspuns la aprecierea celor de la Galațiul nu te mai vrea, au existat și voci care, pe bună dreptate ne reproșează că, dincolo de sugestiile întrebărilor, în articol nu sunt furnizate date concrete.

vrea

Avatarul „Galațiul nu te mai vrea”

Criticilor, ne-am permis să le oferim o explicație și să le facem și o promisiune.

Într-o documentare mai veche a autorului, problema a fost atacată mai în detaliu, doar că „rama tabloului”, ca să spunem așa, nu era cea mai potrivită la vremea respectivă. Asta nu înseamnă că n-am ști cam toate amănuntele, chiar dacă nu le avem încă pe deplin structurate și, mai ales, acoperite de înregistrări. Dar, chiar să le fi avut gata de livrare, nici nu le puteam da acum. Nu când unul dintre cei doi actori – maxi-taxiurile, cu amărâții și amăgiții care le conduc, și Transurb, cu alți amărâți, pe spatele cărora se consumă subvenții cu nemiluita – era în corzi. Iar al treilea și cel mai important nefericit, „publicul” plătitor de taxe și impozite, ar fi tras toate ponoasele în caz că primul dintre cei doi rămânea la pământ. Deocamdată, la cum s-a ticluit binele acestui oraș în ultimii 25 de ani, din păcate este rău cu rău, dar mai rău fără rău.

Oricum, aprecierea publicului cititor și onoarea făcută de cea mai critică grupare care s-a manifestat în ultima vreme ne obligă la un angajament. Acela că, foarte curând, veți afla de la Made in Galați care este valoarea reală a fiecărui traseu de maxi-taxi, cât rulează, cine încasează și, mai ales, cine dirijează caruselul cu milioane de euro.

, , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply