Mai avem nevoie și de iarbă!

6 iulie 2014

Administrație, Pamflet, Sport

Stadionul Dunarea 1

M-am apucat de alergat. Da, am decis să dau jos jumătate din cantitatea de „de toate” din shaorma care mă încorporase brusc și, cum faleza e ocupată, mai nou, de bicicliști și rolleri sau de oameni și câini, am zis că atletismul serios și nefluierat se face pe stadion. Zis și făcut. După ce am trecut în revistă toate locațiile cu acest nume din Galați, am descins cu avânt pe Dunărea. Căci Siderurgistul și Portu Roșu sunt praf, iar la Oțelul nu au acces muritorii de rând!

Dunărea! Dunărea arăta bine pe vremea bunicii. Sau pe vremea lui Nicolae. Acum e o ruginitură cu ștaif și cu foarte multe garduri. Atât de multe, încât, deși e deschis peste tot, ca să ajungi în teren, trebuie să-l ocolești trei sferturi. Degeaba intri prin spate pe la McDonalds, doar ca să vezi cât ai de mers ca să ajungi jos… Mă rog, se cheamă încălzire, deci m-am conformat. Pe stadion – lume puțină, oameni mai deloc!…

Stadionul Dunarea 2

 

Stadion, muzeu pentru gazon

Când mă încălzeam mai cu foc, un domn, pe care l-am presupus responsabil cu iarba de pe teren, îmi zice cu aplomb că nu am voie pe gazon. Că e al fotbaliștilor, că așa a fost distrus și Siderurgistul, că dacă toată lumea ar veni pe stadion să calce pe iarbă unde am ajunge? Am trecut frumos și umil pe pistă, că de! nu eram fotbalist si nici atlet, dar am rămas să rumeg întrebările. Păi cum bre, vii la stadion și nu ai voie pe iarbă? Nici aici, nici în Grădină Publică! Care e parc! Nici pe Faleză, că e zonă protejată și proaspăt amenajată! Nici în Cimitir, că e loc de reculegere. Nici în alte grădini și parcuri de printre blocuri și alei, că sunt îngrădite. Nici la Stejaru, că acolo s-a inventat pădurea suspendată. Calci pe niște punți, așa, pe deasupra vegetației, ca în filmele SF…

Și atunci cum facem? Ne luăm iarbă la ghivece? Povestim copiilor din amintiri că gazonul e făcut să calci pe el? Mestec în gând niște întrebări fără răspuns, preț de vreo două ture. Și mă trezește un alt domn, cu fluier de antrenor la gât. Care îmi spune răstit că dacă vreau să alerg, musai să o fac pe partea exterioară pistei. Că pe interior se produc atleții, nu amatorii. Mă uit la el să văd dacă glumește, dar băiatul vorbește serios. Îl intreb ironic dacă pot să alerg pe partea exterioară a lotului de scaune ruginite, da’ nu prinde ironia. Mai bine, îmi zic eu în gând, că poate mă trimitea să mă produc fix pe șanțul de scurgere a apei pluviale.

Concluzia: avem patru rupturi de stadioane, pe care le întreținem din banii noștri și niște pseudo-activități sportive la limita supraviețuirii. Da’ se cheamă că suntem zen, iubim mișcarea și încurajăm practicarea sportului în rândul tinerei generații. Ție, cetățean de rând Grigore, dacă îți vine într-o zi să exersezi toate sporturile din lume pe stadion, nu ai unde! Nu poți să alergi de capul tău, nu ai voie să bați mingea pe gazonul întregului popor! Marș la rigolă!! Avem parcuri și grădini proaspăt renovate în care intri ca în muzeu. Mai că ți se cere să levitezi! Și atunci, domnule primar, eu unde găsesc niște gazon pe care să-l calc în picioare, de dragul europenizării? Că mi-aduc aminte cum, acum vreo 20 de ani, într-unul din parcurile regale ale Londrei, am întins o pătură și am citit liniștită pe gazon, fără să țipe niciun VIP sportiv la mine!

P.S.: Să mai încep cu răutăcisme de genul: ce picior de fotbalist a mai intrat pe Dunărea? Și în ce divizie mai joacă echipa, dacă mai joacă? Mai bine nu!

Stadionul Dunarea 3

 Citește și „Parcuri obosite, dale și garduri din belșug

, , , , , , , , , , ,

2 Responses to “Mai avem nevoie și de iarbă!”

  1. George Says:

    da echipa dunarea mai joaca in liga a 2-a si doar atletii se chinuie pe stadionul ala pentru ca e vai de lui pista e intr-o stare de iti vine sa te bati cu pumnii in cap

    Reply

Trackbacks/Pingbacks

  1. Oraşul second hand | Made in Galaţi - 12 iulie 2014

    […] Citește și “Mai avem nevoie și de iarbă!” […]

Leave a Reply