Mură-n GURĂ | Deszăpezirea CU CAP, fără COZI de lopeți sau de TOPOR

„Oracolele” meteorologice se pare că au dat înc-o dată greș, al doilea val de ninsori n-a mai venit și nici nu sunt semne că se va arăta prea curând. Mai bine, fiindcă vedeți ce-au pățit amărâții din Constanța și Tulcea unde au mai ajuns totuși niște resturi de ninsori zielele trecute: trebuiau să ceară voie polițienilor ca să poată ieși din localitate, iar Autostrada Soarelui își justifica pe deplin numele – se poate circula pe ea doar când topește soarele zăpada…

Pentru Galați, „pauza” de omăt e de asemenea binevenită dacă luăm în considerare munții înghețați rămași grămadă pe trotuare de la precedenta ninsoare și a căror eliminare este, după cum se vede, peste puterile primarului PSD cu majoritate absolută în Consiliul Local și toate instituțiile și autoritățile la picioare.

După ce că sunt foarte toxici, atrăgând toate noxele și impuritățile din aer și „condesându-le” pe suprafața lor, mormanele de zăpadă vor da naștere, la prima zi mai călduroasă, la un nou fluviu, zburdând necontrolat prin oraș, izvorât din munții „Zăpada Neagră”, și sfârșind apoi în tot felul de surpări „inexplicabile” cu care ne vom confrunta o vară întreagă și un purcoi de bani publici.

Dar cum inevitabilul se va produce oricum, iarna nefiind pe sfârșite, ne-am gândit să le arătăm competenților, gen primarul Pucheanu ex-Ecosal, cum să facă o deszăpezire corectă când atotputernicii fulgi vor lovi din nou. N-am băgat noi mâna în banii publici precum Marius Stan, ca să facem schimburi de experiență prin Suedia, la vânat renii lui Moș Crăciun, dar un YouTube acolo e la îndemâna oricui. Așa încât vă arătăm cum fac unii care au zăpadă cam cinci-șase luni pe an – fiindcă stau la vreo 1.900 m altitudine – cu doar o mână de utilaje, dar ceva mai multă judecată.

Nu veți vedea cine știe ce utilaje, cu atât mai puțin unele noi, dar cele pe care le au sunt folosite cu cap, îngrijite și, mai ales, bine dirijate și sincronizate.

Acolo nu lucrează nici Dorel, nici Sisif

În primă etapă, se adună zăpada pe mijlocul drumului. Da, ați citit bine! Căci, dacă dai zăpada grămadă pe trotuare, va fi mult mai greu de luat de acolo. Mai ales după ce trec câteva nopți geroase peste ea.

Apoi, cu o fadromă obișnuită căreia i s-a înlocuit lama cu o tulumbă autonomă (se vede compresorul în lateral, care funcționează cu propriul motor) se sparg bulgării cu un sistem melcat (freză) și sunt aruncați prin tulumbă direct în camioane.

Ulterior, după ce s-a ajuns cam la un strat de 2-3 cm de zăpadă maxim, se împrăștie nisip, nu clorură de calciu și în niciun caz sare în cantitățile faraonice care se împrăștie la bogații de gălățeni.

Bineînțeles, acolo nu funcționează marota cu „nisipul care înfundă canalizările” fiindcă ei chiar împrăștie nisip fin granulat (a se vedea sitele din partea superioară a cuvelor de pe împrăștietoare), nu zgură de combinat luată la preț derizoriu și umflată în acte. Evident, dacă ar împrăștia zgură, adică oxid metalic granulat, cum au făcut unii josnici de pe la Dunărea de jos, s-ar înfunda și la ei țevile de canalizare de la depunerile „sudate” progresiv unele de altele.

Pentru cei care încă se mai îndoiesc dacă gogoașa lansată de Apă Canal pe-o mână cu edilii șmenari ai Galațiului nu-i o simplă modalitate de a extorca bani publici cu nemiluita pe sare și clorură de calciu luate cu încredințare directă și la suprapreț de „achiziție urgentă”, mai dăm un argument: natura revarsă ea însăși tone de nisip prin canalizări tot timpul anului, la orice ploaie, spălându-l din atmosferă, de pe străzile prăfuite, din grădini și de aiurea. De ce nu se înfundă canalizările și atunci?…

Pe de altă parte, spre deosebire de sare – care odată lichefiată îngheață apoi cu tot cu zăpada, în noaptea următoare, sub -10 grade C – nisipul acționează în continuare ca un dezintegrator pentru zăpada și gheața rămase, facilitând „recoltele” de zăpadă în serile următoare.

Mai mult, acolo nimeni nu dă până la negru, ca într-o prostie sisifică. Fiindcă, după topirea din timpul zilei, poleiul nopții ar face prăpăd. Ori e iarna ca iarna – ne-ați pus să ne luăm cauciucuri de iarnă și mergem cu atenție, dar predictibil – ori ne păcălim că iarna e ca vara și din loc în loc ne trezim din senin cu gheața sub roți, akingând să rupem mașini, stâlpi, garduri, oase, destine și ce s-o mai găsi…

Vizionare (și salivare) plăcută!…