Noul Galaţi, mai câinos ca oricând – căprioara de pe Faleză a fost sfâşiată

Într-un oraş în care copacii sunt tăiaţi de tineri ca să facă loc asfaltului iar în parcuri se revarsă dejecţii din ţevi de canalizare refăcute cu bani grei doar pe hârtie, nici vietăţile nevinovate nu au şanse de supravieţuire. Oricât s-ar zbate iubitorii de natură, câinoşenia aleşilor, chitiţi doar pe strâns taxe şi îmbogăţit peste noapte din tunuri date la lumina zilei, învinge şi ultimele urme de normalitate sau măcar minimă umanitate.

Primăria a primit peşti scumpi  cadou ca să populeze iazul parcului de la „Fructul Soarelui”. Dar nu se ştie cine şi cât le dă de mâncare de vreme ce sunt mai tot timpul slabi ca nişte ţipari şi avizi ca nişte guvizi după orice firimitură pică în apă. Plus că par predispuşi la nanism de vreme ce, la atâta timp de la inaugurare, exemplarele mature continuă să lipsească, lăsând impresia că cineva le tot „saltă” lăsând doar puietul, ca nu cumva să dea apa iazului pe dinafară…

Pesti

Când un om de afaceri local a vrut să populeze cu veveriţe Grădina Botanică, s-a lovit de refuzul unui mare iubitori de maidanezi, altminteri administrator de judeţ pe-atât de competent pe cât de finalizată este renovarea Grădinii Zoologice începută dinainte de mandatul său. Bietele săltăreţe şi-au găsit loc doar în Grădina Publică între alei aglomerate. Dar, ca să-i facă parcă în ciudă anestezistului cu turban de paşă şi apucături de bulibaşă, se tot căznesc sărind din creangă-n creanga altui copac, din  grădină în alt părculeţ, refăcând în luni de zile drumul către o arie verde cuprinzătoare, cum li s-ar fi cuvenit de la bun-început. Dacă n-or sfârşi rând pe rând sub roţile şoferilor grăbiţi…

Veverite

Nici ce ne dă gratis natura nu ştim să preţuim

Pentru căprioara de pe Faleză nu s-a zbătut nimeni şi nu s-au ciocnit orgolii prin administraţia publică. A „aterizat” în desişul de la malul Dunării ca un dar din partea naturii. Şi-i încânta cu silueta ei delicată pe norocoşii care reuşeau să-i distingă silueta printre copaci şi arbuşti, unii având chiar şansa şi prezenţa de spirit s-o imortalizeze prin lentila aparatului foto.

Caprioara3

Avea chiar şi un fan adevărat, doctorul Emil Popa, care a şi filmat-o ultima oară acum două săptămâni. El a fost şi cel care i-a „constatat” cu puţin timp în urmă decesul, zărindu-i leşul sfâşiat de câini maidanezi. Aceiaşi câini de care municipalitatea, cu toate taxele noastre în buzunar, nici nu se sinchiseşte, ocupându-se în schimb cu rărirea vegetaţiei de pe povârnişul abrupt al Falezei.

Oriunde în lumea civilizată, să fi avut parte de așa o „pleașcă”, cum se exprima un fost ministru al culturii de birou cu secretară la scară, autoritățile ar fi valorificat-o măcar ca obiectiv turistic, cu tot materialismul aferent și adesea inerent. Asta dacă nu cumva i s-ar și fi închinat, la propriu, cam cum se închină politrucii de astăzi, foștii atei convinși de ieri, în fața preafericiților auriți cu poleială mistică și spoială culturală.

Iată mai jos mâhnirea unui adevărat gălăţean la prăbuşirea unuia dintre cele mai frumoase mituri urbane de care a avut vreodată parte Galaţiul. Mitul că natura ar putea fi reprimită cu braţele deschise în mijlocul cetăţii, că ne+am putea bucura de minunile ei şi pe viu, nu doar în ipostaze de ghips, precum cele din imaginaţia seacă a turnătorilor de minciuni în paharele umplute până la refuz cu promisiuni politicianiste.

Caprioara1

Recviem pentru o căprioară pe urlete de câini

Când am început să strig în gura mare că tăierea vegetaţiei de pe faleza superioară a Dunării de la Galaţi este un atentat la mama natură, unii s-au uitat lung la mine, iar alţii m-au compătimit.

Puţini au fost cei care s-au solidarizat cu demersurile mele şi aproape nimeni nu ştie că oprirea tăierilor şi sancţionarea Primăriei de către Garda de Mediu s-a făcut în urma insistenţelor mele de a se opri masacrarea copacilor.

Ei şi? Copacii o să crescă la loc! mi-au zis unii.

Şi poate că au dreptate. „Rădăcinile sunt adânci” ar spune cei optimişti. Din nefericire tăierea arboretului de pe faleză a avut şi o altă urmare cumplită: în imposibilitatea de a se mai ascunde, căprioara de pe faleză a căzut victimă câinilor comunitari care au devorat-o.

Vorbisem cu cei care şi în alţi ani ajutaseră bietul animal să supravieţuiască iarna să-i ducem şi anul ăsta fân şi sare. Ba chiar domnul Taşcă de la Ecosal construise o nouă iesle şi eram în curs de a lua decizia amplasarii ei, în funcţie de locul unde obişnuia să doarmă căprioara şi mai ales de migraţia haitei de câini, de la „Furculiţă” până în spatele restaurantului „Pescaruş”. Cam pe acolo am văzut şi eu căprioara, cu o săptămână înainte de Sf. Andrei, şi am filmat-o.

Caprioara2

La puţină vreme după căderea primei zăpezi am inspectat de sus taluzul falezei şi urme de copite se vedeau la limita de sus a pădurii, la nici 100 de metri de potecile făcute de câinii de la „Francezi” atunci cănd merg să bea apă din fluviu. În zadar am căutat-o de Ziua naţională şi în acest weekend. Aflasem zvonuri înfioratoare despre faptul că ar fi fost atăcată de câini, iar „tatăl” lui Joe îmi spusese ca a văzut un femur însângerat târât de câini.

Azi am avut confirmarea. La câţiva paşi de unde am filmat-o acum doua săptămâni, haita de câini mutată de la „Furculiţă” trăgea de resturile unui animal în care cu uşurinţă se putea recunoaşte căprioara noastră. Văzusem şi altă dată haitele de câini alergând după bietul animal şi chinuindu-l prin hăituiala lor continuă, dar, câtă vreme avea unde fugi şi unde să se ascundă, totul părea un joc de-a prinselea în care Bambi era mereau victorioasă.

Poleiul din ultimele zile a transformat-o în victimă sigură pentru javrele de pe faleză. Or, vinovaţi nu sunt câinii comunitari şi nici cei care le cară zilnic sacoşe cu oase crude pe faleză. Vinovată este admnistraţia locală în frunte cu primarul „Noului Galaţi” care este din ce în ce mai asemănător vechiului primar si respectiv „Vechiului Galaţi” de care sperasem că am scapat definitiv.

Crima de pe faleză este simbolul ineficienţei unei administraţii construite politic, în care găşti de partid fac jocurile din oraş şi din judeţ, departe de orice agendă a cetăţeanului, spălându-se unii pe alţii de murdăria care le pătează mâinile şi bucurându-se de ineficienţa instituţiilor statului ce doarme în galoşi.

, , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply