Nu cred în arestări cu surle și transmisii în direct

10 august 2014

ANTIpatia, ANTItudinea

M-au apostrofat niște colegi fiindcă le-am deplâns plăcerea masochistă de a veghea, pe o arșiță cumplită, cum își face treaba DNA-ul.  Peste figurile lor deshidratate de așteptare în amiaza de august, recunosc, mi-am vărsat năduful pe iluzoria luptă contra corupție ce zdrăngăne cătușe, girofare, cagulați și dube abia la ani buni după petrecerea unor fapte depistabile și din simpla studiere a unor documente.

Am opinat că jurnaliștilor chinuiți de sete și incertitudini le și place să stea „atârnați” după toate „mărgicile” DNA-ului. Altminteri se uneau, o puneau de-un bilețel comun lipit pe ușa parchetarilor, prin care-i anunțau să-i sune când au ceva nou. Asta dacă chiar se vor la TV sau pe prima pagină! Iar presa se putea duce frumușel la birou și aer condiționat. Că doar nu te pomenești că arestarea lui Gheorghe Bunea-Stansu, „baronul de Brăila”, ar fi altceva decât spectacol pur și de impură calitate…

JurnalistiDNA3

Dar la anumiți prefecți când ne (mai) chemați?

O colegă mi-a reproșat că eram cândva în „prima linie” și făceam același lucru ca și ei. „Acum preferi să emiți niște «snoave» pe Facebook. Cine e mai trist acum?” m-a apostrofat mai departe Alina Brandabur Salanți, corespondent Prima TV.

Păi, eu cred că Parchetul! Cu toată parada mediatică, aș paria că GBS va fi la fel de „incomodat” în deplasările zilnice precum personajele din dosarele Aviasan ori Milano Gold sau marele „angajator” de ucigași plătiți, după cum ține să-l acrediteze parchetul pe fostul prefect Emanoil Bocăneanu.

Apropo, oare cât vor trebui să stea jurnaliștii la umbra balustradei terasei DNA-ului ca să afle ce măsuri s-au luat pentru penalizarea așa-zisei „scăpări” a lui Bocăneanu din arest?

Dar ca să afle câte kile de aur își justificau proveniența în dosarul Milano Gold și de câte ori depășea valoarea lor toată cifra de afaceri anuală a magazinelor de bijuterii ale lui Cristofor Durbacă?

Și oare câte adrese trebuie să facă presa la parchet ca să afle ce prefect și-a pus semnătura pe avizele din Aviasan, precum și dacă – și mai ales ce – măsuri „în consecință” a lut DNA-ul vizavi de personaj?

Vreți să vă mai amintesc și de evoluția cercetărilor în speța permiselor de conducere de la Tecuci? Hai, că nu vreau să vă întristez de tot, apropo de ce-mi scria Alina…

JurnalistiDNA2

N-am sprijinit ușa, ci am pus picioru-n ea

Pentru posteritate, țin să subliniez că niciodată n-am stat după vreun funcționar de parchet – din cei abuziv considerați magistrați în legea românească, dacă e să mă-ntrebați pe mine – ca să-l veghez cum își face datoria. Nici când m-a privit strict și personal. M-am plâns de fiecare dată când m-am considerat nedreptăți și inclusiv doamnei Kovesi i-am bătut obrazul – cu folos în ce mă privește – după cum am mai povestit aici.

Pe vremea dosarelor „căpușarilor” SIDEX, am fost singurul care scria (cu repercusiunile de rigoare ulterioare – un șut în fund, un pas înainte în carieră) despre diferența dintre cec și bilet la ordin/cambie, despre cum legea era strâmbă și nu pedepsea promisiunea neonorată a plății, dar și despre cum procurorii nu distingeau între instrumentele de garantare a plății. Astăzi, dovadă că am avut dreptate, legea s-a schimbat, pentru bilete la ordin neîncasabile faci pușcărie iar girarea cecurilor a căzut în sarcina băncilor, cum e și normal.

Procurorii trebuie să-și facă datoria și fără să-i „mângâim” mediatic. Singura dată când am păzit o ușă „juridică” a fost pentru cea a doamnei judecător Alexandrina Zaharia, fosta președintă a Tribunalului prin 2000, la acea vreme și cumnată de ministru de interne. Pentru reclamații venite de la proprii subordonați, s-a lăsat cu niște controale de la CSM și, la foarte scurt timp, a fost și schimbată din funcție, pentru cunoscători…

JurnalistiDNA1

Pe Bunea îl durea în corupție de procurori

Cei care astăzi se grăbesc să-l aresteze pe Bunea-Stancu pentru fapte din 2009-2011 (!) sunt niște anacronici și ar trebui lăsați să-și facă treaba în anonimat. Pentru că, dacă e așa cum susțin și erau adevărați apărători ai legii, o făceau de atunci, nu după ani-întuneric de la comiterea faptelor! Gândiți-vă numai că, dacă se sesizau măcar din presă la momentul oportun, poate aveau și brăilenii o șansă în plus, la ultimul scrutin, să aleagă un alt președinte de județ care să nu le mai rateze dezvoltarea încă patru ani…

La atâta vreme de la petrecerea faptelor, după un răstimp în care orice corupt pentru care instituțiile statului reprezintă o reală amenințare se căra din țară, precum Sima, arestările astea sunt în opnia mea doar show sau comandă/dizgrație politică. Dacă Bunea-Stancu a continuat să facă ce făcea în 2009-2011 până azi, e absolut clar că nu s-a temut de procurori și își considera spatele (probabil politic, probabil dosaristic, vom vedea) mai tare decât „instituțiile legii”. Logic, nu? Iar a „preamări” cu imagini „în direct”/relatări „la cald” ceea ce trebuia să se întâmple – într-o țară normală la cap – acum trei-patru ani mi se pare a fi o achiesarea la conjuncturalul găunos cu iz mafioto-vindicativ în care este aruncat actul de justiție. Și e păcat!…

E păcat fiindcă jurnaliștii ar trebui să fie, în opinia mea, voci critice ale societății civile, nu trompete pentru sârguința impardonabil de tardivă a unor instituții care ne iau drept retarzi…

PS: Nu vreau să fiu răutăcios, dar nu uitați, dragi colegi, că, pe banii noștri, ai tuturor, mașinile de serviciu fac și piața, când e nevoie. Deci, n-ar strica deloc ceva mai multă exigență în aprecierea „slujbașilor” noștri cu aere de mari dumnezei …

MPR4

, , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply