Opriți dricul, mortul ăsta n-a dat toți orții!

23 august 2014

Editorial, General, Sanatate

„Cât i-ați dat colegului?” „Păi…400”, zic eu, mirată și plânsă. „Mă gândeam eu că nu puteați să ne dați așa puțin. A oprit el mare parte din bani și nouă ne-a dat câte 50 de lei.” Erau două fete la morgă. Trebuia să-l bărbierească pe tata și să-l facă zâmbitor. Pentru marea trecere. Stătuse două nopți acolo, pentru că asistentele de la terapie intensivă nu au fir cu exteriorul, să poată anunța rudele decedaților. Și nici telefoane mobile, să dea măcar bip. Și nici inimă! Toate au, însă, buzunare încăpătoare…

ORT1, orți, s. m. (Înv. și pop.) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). – DEX ’98.

ort m. a patra parte dintr’un leu vechiu, adică zece parale: a da ortul popii, a muri (aluziune la paraua de argint ce se pune mortului în degetul cel mic dela mâna dreaptă, ca s´aibă cu ce plăti spre a trece vămile văzduhului). – Dicționar universal al limbei române, ediția a IV-a, Șăineanu, Lazăr, 1929.

Banii îi luase casapul – unul cu un halat plin de zemuri, cu cizme murdare de sânge – demonstrativ! – care vine la tine să-ți povestească, degajat, câte kilograme de formol bagă în taică-tu, cum îl taie, ce îi scoate, de ce, dacă îi pune și dinții în gură, cum îi leagă mâinile și alte activități care se fac și care merită banii. Toți!

De îmbrăcat, l-au îmbrăcat preoții. De uns cu mir au făcut-o tot ei. Așa e ritualul!

morga

Rigor…ritualis!

Așa e ritualul și la morgă. Nu contează că ești un vid obosit și îndurerat. Nu contează că stai acolo împietrit, cu hainele lui în mână și te gândești că nu vrei să-l vezi așa. Că nu trebuie să fie așa! „Ați uitat prosoapele, săpunurile și spirtul!” Mă trezește aceeași voce din coșmarul pe care nu doream să-l trăiesc. Marile treceri la noi se însoțesc de prosop și săpun. Naști? Moașele și asistentele primesc cele două obiecte. Mori? Doamnele de la morgă pleacă acasă cu săpun și prosop! M-am uitat pierdută la ea. Vorbea serios! „Găsiți la magazinele din zonă!”, a anticipat întrebarea. „Mergeți, mergeți, mortul nu pleacă fără dumneavoastră!” Drept, e! Tata m-a așteptat, cuminte, să cumpăr și prosoape…

Totul e deșertăciune. Banul contează!

Povestea se repetă zilnic la orice morgă din România. Nu îmi aduc aminte să-mi fi spus cineva de acolo „condoleante” sau ce se mai zice în ocazii d-astea, funerar festive! Însă dialogul de mai sus nu-l voi uita prea curând. Murise tata iar eu trebuia să aflu ce înseamnă sintagma flesh and blood. Să inhalez mirosul dulce-acrișor din încăperea unde stau morții și să îmi insurubez în cap cuvintele Ecleziastului. Trebuia să aflu că dacă nu dai cât trebuie, morga se închide sau răposatul e livrat cu pălăria strâmbă. Și că personalul de acolo, viu fiind, se bate, la propriu, pe banii pe care îi cere cu nerușinare, profitând de vulnerabilitatea rudelor și de ignoranța conducerii spitalului. Nicăieri și niciodată nu ți se reamintește că ești efemer mai mult că la morgă. E și asta o lecție!

Money makes the world go round!

Banul a pus în mișcare ceea ce fusese împietrit două zile. Și banul a deschis toate ușile de pe pământ. Și mai apoi din cer! Bani dai la lumânări – la capela, la poduri – pe drum, la slujbă – la biserică, la groapă – final destination pentru mort, la pomană – final destination pentru tine. Bani am dat că să se deschidă Cimitirul și mai apoi să bată clopotul. Bani dai – 20 de lei – la ADP doar ca să te caute cineva în registre, să vadă unde ai locul de veci. Apoi plătești o taxă de înhumare. De fix 599 de lei. Nu știu sigur de ce. Cred că pe groapă! Chiar, cine nu are banii ăștia rămâne pe afară???

Mai scoți din buzunar ceva mărunțiș pentru ca o tanti să-ți tămâieze mormântul 40 de zile. Apoi mai vin banii pentru gropari, vin, spirt, alte prosoape și săpunuri. Moartea e o industrie! Care nu va muri prea curând! Tata a fost cărat pe brațe de preoți. Dar știu oameni ocupați pe ultimul drum al celor dragi să se caute de bani că să plătească pe cei care duc coșciugul, crucea, colacul, găleata. Uneori cei care fac lucrurile astea se ceartă care ce să ducă. Iese cu circ. Un circ din care tu, oricum, nu vrei să faci parte. Tu ar trebui să ai alte treburi…să-ți plângi mortul, dar cum? Nu poți plânge mortul cu ambele mâini adânc băgate în buzunar! Veste proastă: și dacă apelezi la firme specializate – cum am făcut și eu – circul e același!

Repetitio mater studiorum est!

Mult timp după eveniment am încercat să înțeleg. Ce resorturi fac niște oameni să te jupoaie de viu în cele mai adânci momente de vulnerabilitate? Cu sânge rece, convinși că își fac datoria și că fără fiecare dintre ei tu nu ți-ai fi putut îngropa mortul. Am plâns, m-am răzvrătit! Am vrut să mă bat cu sistemul! Apoi, când a murit mama, lucrurile au mers șnur: știam cât e taxa cea nescrisă și că trebuie să dau banii individual. Știam și de unde să iau prosoapele. De data asta am coborât mai adânc în morgă. Am băgat mâna mai adânc în buzunare.

Am o relație specială cu morții mei. M-am împăcat cu ei. Cu viii e mai greu…

, , , , , ,

7 Responses to “Opriți dricul, mortul ăsta n-a dat toți orții!”

  1. Raluca Says:

    Imi pare rau!

    Reply

  2. Lotus Says:

    Nu știu cât timp a trecut de la ce povestești dar condoleanțe pentru pierderile suferite.

    PS: Căsătoria nu-i tot o industrie? De la raportul invitați la nuntă / bani în plic până la actul notarial prin care intabulezi ființa partenerului.

    Reply

    • Anghelos (Mihai Angheluță) Says:

      Apropo de casatorie, am un filmulet pe YouTube, intitulat Lautarii Starii Civile din Galati. Sa vezi acolo cum te-ngramadesc intr-un colt si nu te lasa pana nu scoti banul, sa le dai la toti, desi n-a chemat careva pe vreunul dintre ei… Si-ti mai strica si „coloana sonora” la filmul nuntii… :)

      Reply

    • Daniela Bogdan Says:

      Patru ani. Se sterg greu amintirile…Multumesc! Ideea e ca ritualul a ramas. Mi l-au reamintit niste prieteni care au trecut prin aceeasi chestie zilele astea. Si de aia am decis sa zic si cu voce tare…

      Da, casatoria e tot o industrie. O sa ajung si acolo! Stai pe aproape! :)

      Reply

  3. Mucegai Says:

    Mi se face frig, deși evit să mă gândesc, ai mei îmbătrânesc, se apleacă din ce în ce mai aproape de pământ…

    Reply

Leave a Reply