Oraşul second hand

12 iulie 2014

General

Pe o singură stradă sunt 5 magazine second-hand. Doar pe o singură parte. Pe partea cealaltă mai e un magazin de 38 de mii şi unul cu de toate. De toate înseamnă marfă ieftină şi proastă. Au răsărit ca ciupercile după ploaie, second hand-urile.

Cu un an în urmă era unul singur. Şi, deşi avea uşile larg deschise, puţine persoane îi treceau pragul. Te oprea mirosul greu. Şi imposibilitatea organică de a te îmbrăca cu nişte haine déjà purtate. Spălate, dezinfectate, dar déjà purtate. shAcum e un dute-vino continuu pe străduţa asta, reprezentativă pentru oraş. Lumea intră, probează, cumpără, iese fericită. Fericită e un mod de a spune. Nimeni nu zâmbeşte pe strada asta, cu excepţia copiilor, care sunt în lumea lor. Până la pubertate, când se vor coace, când vor vedea şi vor pune întrebări, până când vor înţelege, mai au câţiva ani de fericire.

Sunt cel puţin patru străzi mari ca asta în Galaţi, înmulţiţi cu câte cinci second-hand-uri şi veţi vedea că e singurul lucru care merge în oraş. Second-handurile, cârciumile, farmaciile,  amaneturile şi incintele alea de scrie CASION pe ele. A, şi bet-shop-urile. Tot mai multe, că dorinţa de căpătuială a românului e tot mai mare. Aşa cum publicitatea reflecta, la un anumit moment, starea unei naţii, adică nivel de trai, convingeri şi trăiri, la fel magazinele spun câte ceva despre ce se vinde. Ce putem noi cumpăra, suporta, respira…

Coșuri de gunoi pentru alții

Exagerez, veţi spune. Da, exagerez! Acesta nu e un articol. Obiectiv şi documentat. Şi pe dumneavoastră nu vă va afecta niciodată faptul ca magazinele serioase se închid unul câte unul şi în locul lor apar second-handuri, şi nici că farmaciile nu mai păstrează distanţa regulamentară. Practic e una la fiecare parter de bloc. Toate închise noaptea! Toate deschise ziua. Mergeţi într-o zi pe jos, de la serviciu până acasă. Citiţi firmele. Toate cu “ieftin” şi cu “de toate” în coadă.

Suntem un fel de coş de gunoi al altora. Ne îmbrăcăm cu ce găsim la solduri, mâncăm chestii aproape să expire, că sunt mai ieftine, respirăm un aer trecut déjà printr-un aparat de purificare, trăim viaţa altora, fără vise, incapabili să vedem dincolo de rutina zilnică. Suntem săraci. În orasul cu 5 librării şi 20 de second-hand-uri strigă sărăcia pe străzi. Până şi în prieteni suntem mai săraci, fiecare dintre noi: au plecat spre zări mai bune. Să ne spună că există viaţă dincolo de cutia în care ne-am născut. Iar noi rămânem aici, în oraşul cu multe deşeuri, aşteptând. Zile mai bune, autorităţi mai deştepte, oameni care să ne scoată din mocirlă, prieteni care sa ne ducă de mânuţă spre Insula Mântuirii.

Uite, deunăzi am văzut un tip plin de iniţiativă în maxi-taxi. Profitând de timpul mort până la destinaţie, nici nu a vorbit la telefon – cum fac eu – nici nu s-a uitat absent pe geam – cum face Teo – ci, pur şi simplu a scos o unghieră şi şi-a tăiat unghiile de la mâini.

La cele de la picioare am coborât!

„Mai coboară cineva?”

, , , , , ,

One Response to “Oraşul second hand”

  1. Adi Says:

    Mie-mi plac magazinele second-hand și cele cu marfă ieftină și proastă. Am bani pentru o cămașă de 90 de lei de la H&M, din mall, dar prefer să o iau cu 1-2 lei. Nu mi se pare o chestie negativă.

    Dar, da, așa e: gălățenii cinstiți sunt săraci și viitorul nu se conturează strălucitor sub nicio formă.

    Reply

Leave a Reply