PĂCĂLICI pe voturi ► Ciumacenco tot mai CREDE că majoritatea alegătorilor INTELIGENȚI a fost la VOT

După ce şi-a expediat în două cuvinte propria vină pentru insucces, Ciumacenco şi-a dat încă o dată arama ipocriziei pe faţă. A  băgat iar placa uzată a „culpei clasei politice”, uitând că s-a mai dezis o dată de politicieni.

Şi apoi a revenit frumuşel într-un sediu de partid, ba încă unul cu lumina portocalie stinsă, unde se jucau doar el şi răposatul Resmeriță, în timp ce „greul” Toader își plimba absent degetul (mijlociu?) pe la Bucureşti, prin Parlament sau pe la televiziuni de șușe.

Mizând pe o mască a inocenţei, Ciumacenco se azvârle pervers în capul politicului din care face parte. Referindu-se la respingerea de către Biroul Electoral Municipal (format din doar doi judecători şi şapte membri ai partidelor) a cererii PNL de renumărare, Ciumacenco decretează:

„În România, politicul decide ce e democratic, nu o instanţă de judecată…”

Alo! Ai uitat, tinere politruc, cine s-a aruncat în cursa electorală fără ca procesul său cu ANI pe chestiunea fundaţiei Andreiana Juventus să se fi finalizat? Detalii aici, sub semnătura reputatului jurnalist Ticu Ciubotaru.

1e2fa02e55e3b0e65031f12c1010c5ad_XLFoto: Viaţa liberă

Dar cum este posibil?

„Dar cum este posibil” – vorba reclamei la antiperspirant – ca Pucheanu să ne fie în frunte patru ani, ca păduchele? În afară de niște bannere megalomanice (și ilegale credem noi), n-a avut niciun discurs coerent, practic nici măcar o ieșire notabilă în toată campania…

Păi, este posibil fiindcă, la fel ca studenții care învață în noaptea de dinainte de examen, bazându-se pe norocul de-a avea vreo colegă „suflătoare” prin preajmă la test, sau ca fotbaliștii „pufoși” care o ard noaptea prin cluburi și la meci speră să se împiedice adversarii, Nicușor al lui Ioan Ciumacenco, concesionarul de la Gârboavele, a sperat că va primi postul de primar pe tavă. Cu onor și plecăciuni, cum o fi primit și taică-su terenul în concesiune la vreo 30 de bani (!) /mp/an.

Ei, io-te că nu-s gălățenii chiar toți așa de proști. Sau, ăia care sunt, n-au venit să voteze cu el, ci cu alții mai pe gustul lor. Că de dincolo aveau de unde alege așa, ca pentru ei.

Cei cu minimă dorință de schimbare pe cine să fi ales? Să-și aducă un candidat de-acasă sau cum?

alegeri-locale-2016Caricatură de Monica Zanet

Degeaba vă zbateți, ai voștri au stat acasă!

Fiindcă degeaba se îmbată cu apă rece săgetaţii de dragul lui Dobre sau Toader! Locul doi nu-i nicio medalie de argint! Este cel mai rușinos vot de blam dat de gălățeni PNL-ului!

Nu mai contabilizaţi aiurea voturile! Ci absenţii!

Gândiți-vă că cel puțin 20% din votanții gălățeni, aceia care au mai ieșit totuși la urne în momente de cumpănă, tura asta au stat acasă. Diferența de la 38% acum până de cei 58% din alegători ieșiți la turul 2 din noiembrie 2014 spune clar asta! Dar de ce oare pe 5 iunie 2016 n-au mai catadicisit să-și miște fizicul până la secții? Au plecat din țară? Sau n-au mai avut ce vota?

Deci, ai cui votanți sunt ei, dezamăgiții? Ai PSD-ului, ai UNPR-ului, ai ALDE? Sau cumva sunt fix votanții pentru care loserii fluturați de Victor Paul Dobre prin fața ciumei roșii miros doar a meci vândut?

Cum să vii cu personaje precum Sicuța Murgu de la Vânători? Sau precum Țuchel de la Tecuci? Dar precum Ciumacenco? Chiar nu se găsea un liberal sau măcar un pedelist netransferat de la PSD, cu ceva vechime și activitate în partid, să-l puneți candidat? Reprezintă Ciumacenco așa un etalon de inteligență și viziune că nu poate fi nicicum surclasat în ciuda traseului său alunecos?

Asta ca să nu mai vorbim de votul dat în Parlament cu turma, la braț cu Pâslaru, pentru alegeri într-un singur tur. Ele au adus atât nereprezentativitate, dar și marje mai mici între candidați. Deci mai puține voturi de furat pentru o departajare pe sub masă…

Și, în general, ce să mai vorbim de toate compromisurile jenibile ale liberalilor în fața asediului penalilor?!…

, , , , , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply