Parteneriatul public-privat pe neînţelesul nostru

17 august 2013

General, Politic

După umila mea părere (ştiu că nu vă interesează, da-încerc marea cu degetul) o sărbătoare ca Adormirea Maicii Domnului este un moment de reculegere, o comemorare a plecării cuiva dintre cele lumeşti. Pornind de la aceasta, mă întreb ce ne-a îndemnat să asociem petrecerea către ceruri a Fecioarei, cea responsabilă cu naşterea, viaţa şi înălţarea, cu o armă militară.
casian2

Eu cu biserica am o relaţie mai specială: ne iubim de la distanţă (foarte mare), fără să ne agasăm şi fără să ne invadăm intimităţile. O văd, o ating şi există, îi simt mirosul de mort, tămîie şi sutană transpirată, observ mîna ei mare cu care ia şi cît de mică e cea cu care înapoiază…

Stai aşa! Am plecat pe arătură. Să ne întoarcem la subiect. Spuneam că parcă n-ar fi fost deajuns asocierea contra naturii între o armă militară şi un moment de evlavie, dar, ca să fie pomana completă, am denumit sărbătoarea „Ziua Marinei” şi am slobozit în semn de recunoştinţă manele în difuzoare pe faleza Dunării. De fapt aici voiam să ajung.

Trăim într-un oraş industrial, muncitoresc (încă îl mai putem numi aşa!), în care se simte o nevoie acută de distracţie şi de diversificare a evenimentelor. Avem nevoie de expoziţii artistice, de concerte, de sărbători religioase, de evenimente sportive etc. Pornind de la aceste nevoi ale oamenilor, instituţiile abilitate (teatre, muzee, asociaţii şi şcoli culturale, primăria etc.) fac şi ele cam ce le pot mintea şi buzunarele. Dar astăzi nu vreau să fac referire la acestea, despre ele vorbim în fiecare zi, ci vreau să vorbesc despre partenerul lor de încrede, partea privată din ecuaţie.

Privaţii cu miros de private

Am auzit de atîtea ori termenul acesta fals, de parteneriat public-privat, că nici nu mai dau importanţă demersului. De „Ziua Marinei” am observat că în timp ce unii se prefac a fi pioşi, evlavioşi, ba chiar spumegînd de credinţă, alţii – şi aici e vorba de „privaţi” – se prefac că au o afacere şi că prestează nişte servicii. Depaslaru exemplu, mi se pare de mare porc să ştii că faleza Dunării va fi invadată de evenimente şi de gură-cască, iar terasa ta să nu aibă băutură din belşug. Mi se pare că te doare în moţul de la bască atunci cînd, pe terasa ta, ocupată în proporţie de 10%, ospătarul nu face faţă comenzilor, întîrzie şi uită de clienţi. Şi, ca să discutăm la obiect, e vorba de terasa “Valurile Dunării”, cea mai veche terasă a falezei. Veche, mare şi degeaba aş putea spune! Dar mergem mai departe şi ne proptim în “Nic Nic”. E jenant, dragă Nic-Nic, ca ospătarul să-mi spună că nu poate onora comanda pentru că bucătăria e blocată din cauza numărului mare de clienţi. Am apreciat sinceritatea ospătarului, dar nu pot să trec peste stîngăcia administratorului. Mi se pare anapoda ca o sărbătoare, un eveniment anunţat cu mult timp înainte, să te prindă fără stocuri, iar cînd cer bere la halbă tu să-mi dai la sticlă. În plus, dragă Nic-Nic, îţi recomand să mai treci prin propriile veceuri, pentru că mirosul de pişat şi zoaiele de-acolo mi-au lăsat impresia că sînt într-o haltă feroviară, undeva, în cîmp.

faleza3Mergem mai departe? Păi, să mergem la silozul acela – sau ce este!?! – pe care scrie “Libertatea”. Acum, sincer vorbind, chestia aia nu seamănă cu un depozit de cereale? Acolo n-am intrat, dar am fost impresionat de muzică. Cu tot respectul pentru cei care cîntă acolo – pe unul dintre artişti chiar îl cunosc şi ştiu că se apleacă cu seriozitate asupra fenomenului muzical – dar trebuie să spun că se comportă ca nişte amatori, ca nişte manelişti lipsiţi de bun-gust şi orice simţ artistic.

Revoluţionăm parteneriatele?

Sînt atîtea nereguli în parteneriatul acesta public-privat că-mi trec prin cap tot felul de scenarii. Un parteneriat în care oraşul îi pune la dispoziţie privatului nişte super-locaţii iar privatul nu le exploatează îmi lasă impresia că ceva e putred la mijloc. Nu ştiu ce dar, atîta timp cît acestea nu deservesc cetăţeanul, arată oribil şi schimonosesc malurile Dunării. chiar nu văd ce are de cîştigat partea publică din acest parteneriat.

Cu siguranţă multe merg anapoda în oraşul ăsta. Dar dacă gălăţenii nu reclamă aceste nereguli, dacă nu cer ridicarea standardelor, dacă nu cer explicaţii pentru aceste parteneriate ciudate…, nu se va schimba ceva.

Observ că asocierile astea dintre biserică, politică şi privat sînt mai mult de faţadă, pentru paradă şi presă. Dar ce mă sperie cel mai tare este faptul că opinia şi atitudinea cetăţeanului au dispărut aproape cu desăvîrşire.

Nu trebuie să facem grevă pentru implementarea, spre exemplu, a POS-urilor în baruri şi restaurante (se aude la Nic-Nic?) sau pentru curăţenie în bucătăriile şi wc-urile acestora. Nu trebuie să ieşim cu bîtele pentru ca privatul să se ocupe de spaţiul verde din faţa magazinului sau să-şi văruiască faţadele. Nu cred că trebuie hotărît în Consiliul local ca privatul să-şi măture aleea din faţă fără să mai aştepte Ecosalul. Nu cred că trebuie să facem o revoluţie ca să le explicăm celor cufaleza2 plimbă-tava că mîncarea lor este frumoasă dar scîrboasă, că degeaba mănînc într-o locaţie în care se vede că s-a investit o avere dacă mîncarea e de nemîncat. Nu trebuie să aşteptăm Sanepidul să le explice pieţarilor – spre exemplu celor din Piaţa Ancora – că ne-am săturat să mîncăm de pe jos. Şi că atitudinea lor ne jigneşte avînd în vedere faptul că la doi paşi există un spaţiu special amenajat pentru depozitarea şi expunerea produselor lor. Nu trebuie să facem o revoluţie – nici măcar a bunului simţ – ca să înţelegem că e imperios să primim bon-chitanţă-bilet atunci cînd urcăm într-un mijloc de transport, cînd mîncăm o îngheţată sau cînd savurăm o vată pe băţ.

Cea mai mare revoluţie s-ar înfăptui atunci cînd vom înţelege că putem cere toate acestea vorbind direct cu oamenii de lîngă noi. Partenerii ăştia, care tot apar ei pe la televizor… cu siguranţă nu sînt partenerii noştri!

, , , , , , , ,

About Meneopol (Daniel Bogdan)

"... La ce să dai hîrtia cu şiruri numărate Pe-a caracudei labe, păroase, nespălate, Să pierzi a ta viaţă şi creierul să-l storci Zvîrlind mărgăritare în troaca unor porci..." Mihai Eminescu

View all posts by Meneopol (Daniel Bogdan)

No comments yet.

Leave a Reply