“Premiul Doliu Naţional” sau acoperirea răspunderii autorităţilor

Tragedie in club colectivFoto: Facebook

Celei mai recente tragedii care a impresionat România i s-a “acordat” doliu naţional. Astfel, din nou au fost etalate obligaţiile autorităţilor şi cetăţenilor români impuse pentru trei zile de tristeţe colectivă. Dar despre condiţiile în care se “dă” un doliu naţional nu spune nimeni nimic? Care este numărul minim de morţi care ar trebui să existe într-o tragedie pentru ca nefericitului incident să i se acorde doliu naţional? Şi ce situaţii pot fi considerate potrivite pentru o asemenea “distincţie”?

Înaintea dramei din clubul  bucureştean Colectiv, cu cel puţin 30 de decedaţi la activ în fatidica seară de 30 noiembrie, România a mai fost în doliu naţional. După accidentul din Muntenegru, soldat cu moartea a 19 români.

“Autorizaţiile se dau peste noapte”, “dacă autorităţile îşi făceau treaba, putea fi evitat (evenimentul nefericit – n.a.)” – sunt declaraţii de la faţa locului unde a avut loc tragedia. Şi, la ce nereguli de construcţie s-au constatat ulterior, cele de mai sus sunt acuzaţii mult prea palide. Adevărul iese hâd la iveală prin scene groaznice, de coşmar!

„Nu aveam aer (…) Mirosea a carne arsă. Mă căţăram pe cadavre şi încercam să ies afară”,

a declarat, pentru Romania TV, o persoană ce a trăit clipe înfricoşătoare în clubul în care a avut loc tragedia. Un alt martor a descris, pentru Digi 24, cum s-a produs incendiul.

”A fost un foc de artificii și de la scântei a luat foc buretele de pe un stâlp și în 30 de secunde s-a întins peste tot focul. Toți ne-am îmbulzit către ieșire și a fost haos. Au fost cam 500 de spectatori.”

Dar în cazul tragediei din Muntenegru? Şoferul de la momentul accidentului nu avea contract legal de muncă la respectiva firmă de turism. Angajat al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, lucra şi în timpul liber, fiind în concediu de odihnă când conducea “autocarul morţii”. Dar, evident, fără acte în regulă… S-a schimbat ceva în domeniu de atunci?

Şi chiar nimeni nu ştia despre nereguli, în niciunul dintre cazurile de mai sus?

Cinicii au remarcat că victimele nu au murit în timp ce munceau pentru “patrie şi popor”, săpând într-o mină sau la vreun tunel pe sub Dunăre ori încercând să descopere ceva în folosul umanităţii. Şi nici nu şi-au pierdut viaţa în urma unui atentat terorist. Cu atât mai puţin au căzut „la datorie” bieţii excursionişti din Muntenegru, care mergeau fericiţi în vacanţă.

În această logică, cu ce este mai prejos muncitorul român care-şi pierde viaţa săpând un şanţ neconsolidat sau cetăţeanul mort în casa racordată la sistemul centralizat falimentar, mai rău ca pe vremea regimului acuzat de genocid? Ori cei care mor pe drumurile patriei, în accidente provocate în special de infrastructura de nivel african? Ei de ce nu merită doliu naţional?!

CITEŞTE ŞI: Căminele groazei – locul unde se moare în frig și mizerie

Or, autorităţile încearcă să ne închidă ochii cu câte un doliu naţional atunci când mai iese la iveală – în accidente cu prea mulţi morţi, care ar putea răscula masele – adevărata faţă a sistemului.

Cum a ajuns statul să împartă doliul naţional precum nişte premii? Nu avem toţi drepturi egale?!

Condoleanţe! Restul e tăcere. O tăcere vinovată…

, , , , , , , ,

No comments yet.

Leave a Reply