Preţul apei argumentat cu abureli

31 august 2013

ANTIteza, ANTItudinea

O justificare a preţului apei urmează a fi prezentată de însuşi directorul Apă-Canal în persoană conform promisiunilor primarului Marius Stan de la ultima şedinţă de Consiliu Local. Până atunci, Gelu Stan s-a antrenat la Prefectură, la Comisia de Dialog Social, unde a prezentat argumente pline de non-sens, alături de ameninţări directe. Şi, bineînţeles, nimeni n-a avut nimic pertinent de comentat, conform Viaţa liberă.

Motive halucinante şi comparaţii dezonorante

ComisiaResemnareSocial

Drept argumente pentru creşterea de preţ, directorul pesedist al apei şi canalului a invocat „Reabilitarea şi extinderea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Galaţi”,  mai precis o strategie cuprinsă în aceasta care presupune ajustări ale preţurilor în fiecare an, până în 2014, când vor ajunge la aplicarea unui tarif unic pentru toate localităţile din judeţul Galaţi prinse în proiect.

Ne-am uitat pe proiectul respectiv, cât îi site-ul acela puchinos şi pueril al Apă Canal S.A. Bineînţeles că nici vorbă de aşa ceva. Cum să pretinzi că „civilizaţia costă”? Ar însemna că trăim degeaba şi progresul aduce faliment într-un final, nu?

Mai mult, tot Gelu Stan a adus în discuţie o comparaţie extrem de nefericită pentru cine are timp s-o analizeze: cât plătesc brăilenii pe metrul cub de apă. E drept, cu vreo 7% mai mult ca noi. Dar, să nu uităm că, din cauza unei idioate configurări a aducţiunii apei de adâncime, ei sunt nevoiţi s-o cumpere de la Apă Canal Galaţi. Şi să nu uităm că, şi la Brăila, profitul net al companiei de apă a crescut de patru ori într-un an. Pe bani publici.

Şi să nu uite că, spre deosebire de Galaţi, Brăila va fi primul oraş de pe porţiunea românească a Dunării, care nu va mai deversa ape uzate în fluviu şi se va alinia normelor europene de mediu. La noi s-a construit abia jumătate din epurarea cerută de UE. Şi acea jumătate cu întârziere de doi ani pentru care n-a plătit nimeni în afară de noi, în preţul apei.

Ameninţări nesimţite şi logică impertinentă

EpurareBR

„Fără pâine poţi trăi o săptămână, fără apă nu poţi trăi mai mult de trei zile” a răspuns Gelu Stan, conform Viaţa liberă, când i s-a atas atenţia că oamenii nu vor avea posibilitatea să plătească. Cu alte cuvinte, eludând legea care prevede clar obligativitatea asigurării apei potabile în orice condiţii – restricţionat, cu porţia, cu cisterna, dar  să fie. Bineînţeles, nimeni nu a  simţit ameninţarea din cuvintele marelui director, cu atât mai puţin să se sesizeze cineva de vreo tentativă de atentat la sănătatea comunităţii…

Pe de altă parte, Apă Canal S.A. Galaţi are ca „principal obiect de activitate gospodărirea resurselor de apă, captarea, tratarea şi distribuţia apei, precum şi colectarea, transportul şi evacuarea.” Deci nu face investiţii în reţele de apă ori staţii de pompare, filtrare sau epurare. Normal, fiindcă infrastructura NE aparţine, ca bun public, prin intermediul acţionarilor principali, consiliile localităţilor şi al judeţului.

Actuala dezvoltare a utilităţilor de apă şi canalizare este finanţată după cum urmează: finanţare nerambursabilă din Fondul de Coeziune al UE – 421.857.683 lei, finanțare nerambursabilă din bugetul de stat – 64.519.407 lei, iar contribuție beneficiarului, din bugetul local – 9.926.065 lei. Deci, totul din banii noştri, întrucât niciuna din aceste instituţii respectabile nu vine cu bani de-acasă.

Cum devii din slugă stăpân

Sacagiu

Ce înţelegem noi de aici? Că, pe spatele dezvoltării şi ecologizării finanţate din banii contribuabililor, Gelu Stan, directorul unui operator al bunurilor publice, se comportă ca şi cum acestea i-ar aparţine (companiei sale, evident). Măreşte tariful ca să acopere investiţii făcute de cetăţeni, prin instituţiile conduse de aleşi, nu de Apă Canal!

Pe lângă aceste creşteri de preţ mult, foarte mult peste ceea ce prevăd hotărârile locale – cum arată o analiză a lui Marius Ţuca în Viaţa liberă – logica lui Stan e lipsită de pertinenţă dintr-un motiv foarte simplu: contraface realitatea. E ca şi cum sacagiul satului, după ce ţăranii i-au cumpărat măgar şi teleguţă că el şi-a băut toţi banii, le-ar mări acestora preţul la apă, pe motiv că civilizaţia unui gest generos costă.

, , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply