Reformă de formă în educaţie

18 septembrie 2013

ANTIpatia, ANTItudinea

„“Este inadmisibil aşa ceva. Cadrele didactice trebuie să respecte legea. (…) Este inadmisibil atunci când se solicită bani la şcoală, aşa-zisul fond al şcolii. De fapt, aceia nu sunt bani fiscalizaţi, nu există chitanţe, nu există transparenţă în utilizarea acestor bani, iar fondul clasei trebuie să fie un instrument care ţine de opţiunea fiecărui părinte. Eu, ca părinte, pot să iau decizia că pot să contribui cu ceva, dar şcoala nu mă poate obliga. ” Remus Pricopie, ministrul Învăţământului, la deschiderea anului şcolar de la Colegiul Naţional “Mihai Viteazul” din Ploieşti.

Neglijent cu banii ministerului, Pricopie moare de grija alor noştri

Remus Pricopie e un mare vorbitor. Ce a făcut putem vedea cu toţii în şcolile fără autorizaţie sanitară, la bacalaureatele promovate de un elev din doi şi cadrele didactice plătite la limita decenţei. Dar sub ea.

De fapt, Pricopie încearcă prin tot felul de asemenea fumigene, lansate periodic, cam o dată pe trimestru, să acopere problemele reale din sistemul care educă tot mai puţin şi mai prost, şi învaţă aşişderea. În noiembrie 2005, confruntat cu o grevă de amploare a acestora, Tăriceanu a reuşit să nu le mărească profesorilor salariile, promiţându-le investiţii de un miliard de euro în dotarea şcolilor. Rezultatele se văd şi astăzi: la nivel naţional 1.400 de unităţi şcolare, a căror reabilitare a început din 2006 şi care nu au fost finalizate nici până în ziua de astăzi.
Iar Pricopie a promis vineri, 13 septembrie, că vor fi finalizate în următorii patru-cinci ani…

Tot Remus Pricopie, fix acum şase luni, anunţa cu mult aplomb: „”Primul pas pe care trebuie să-l facem este să recunoaştem că avem această problemă (n.n. – violenţa în şcoli). Pentru că dacă noi nu recunoaştem că o avem şi nici care este dimensiunea problemei, atunci nu ştim ce să tratăm. Eu nu ştiu – poate că sunt şi dacă sunt, îmi cer scuze – un liceu care să recunoască că are o problemă de consum de droguri cu elevii.” Păi, în viziunea celor declarate acum trei zile, părinţii ar trebui să refuze să mai plătească inclusiv paza din şcoli. Că nici pentru aceea de la diriginte către părinte nu pleacă vreo chitanţă…

Reguli de faţadă pe faţada şcolilor

Legea 349/2002, completată de alte câteva acte normative, interzice comercializarea produselor din tutun la mai puţin de 50 de metri de poarta şcolilor. Distanţa se măsoară pe lungimea drumului public. Şi amenzile nu sunt mici, merg de la 10 la 50 de mii de lei. Cu legea în mână şi trei instituţii care să o aplice, poliţia locală, poliţia naţională şi Ministerul Sănătăţii, statul nu este în stare să facă ordine nici în jurul şcolilor.

În Galaţi, de exemplu, elevii pot găsi ţigări şi băuturi alcoolice vizavi de liceul „Radu Negru”, de colegiul „Traian Vuia” (Auto), de „Dumitru Moţoc”, de… dar ia mergeţi şi vedeţi unde învaţă copilul dumneavostră. S-ar putea să aveţi o mare surpriză! Noi am încercat să măsurăm 50 m între intrarea prin curtea Inspectoratului Şcolar către Liceul de Marină şi primele buticuri cu ţigări, chiar sub nasul  inspectorilor. Şi nu prea ne-a ieşit. Oricum, am păstrat pentru o altă ocazie situaţiile mult mai grave şi cu ilustraţii edificatoare.

Prin urmare, dezideratele ministrului sunt foarte bune, precum programele de învăţământ. Dar numai în teorie. Fiindcă „praftica” le contrazice.

TigariLicAuto

Colegiului „Traian Vuia”

Ce se vede (în stânga) la 20 m de poarta Colegiului „Traian Vuia” (Auto)

TigariRNegru

Colegiul „Radu Negru”

Cei de la „Radu Negru” trec şi ei strada

TigariMarina

Liceul de Marină

 Între poarta Liceului de Marină şi prima sursă de ţigări e poarta ISJ. Dar o distanţă de 50 m mai greu…

, , , , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply