Sala Sporturilor va cunoaște o nouă tinerețe, dar nu a noastră!

Când toate par să fie împotriva gălățenilor iubitori de sport, când pare că nu mai există soluție să avem și noi o sală a sporturilor ca lumea, când oriunde te-ai întoarce în Galați dai numai peste lucruri prost făcute sau, și mai rău, și mai prost refăcute, iată că există o speranță.

Iată cum poate să arate Sala Sporturilor, strălucitoare și atent refăcută în detalii, inclusiv cu o prelungire a intrării secundare, din spate, încadrând în tuburi de sticlă scările care duc la primul nivel. Vă invităm să studiați galeria foto de mai jos și, după aceasta, vă vom explica în ce condiții s-a putut ajunge la o asemenea renovare de înaltă clasă.

SalaOlimpia4SS-Olimpia2bSalaOlimpia6SS-Olimpia4Iată și cum poate arăta acestă sală a sporturilor prin interior, în holul de la intrare care dă spre marea sală de evenimente.

SalaOlimpia11

SalaOlimpia8

SalaOlimpia8

Avocat și jurnalist sau inginer și sportiv?

Ce ar trebui să facă gălățenii pentru a avea parte de o așa sală? Să se mute la Ploiești, unde se află sala Olimpia, „sora” celei de la Galați?

Pentru cei care au deschis ochii după inventarea internetului, trebuie spus că sala Dunărea, din Galați, a fost construită după planurile celei de la Ploiești, odată cu aceasta dar inaugurată mai devreme, fiindcă primul secretar de atunci, Constantin Dăscălescu, vroia el să se dea rotund cât de capabilă e administrația locală și cum se poate mobiliza ea pentru „depășiri de plan”. Mă rog, comuniștii aveau și ei ambițiile lor, dincolo de vorbele goale din ziua de astăzi…

SalaOlimpia1Pe de altă parte, sala ploieștenilor a intrat într-un proces de renovare identic cu al celei din Galați, tot prin fonduri de la Compania Națională de investiții și tot în perioada 2011 – 2013. Doar că, primarul inițiator, un avocat, nefiind inginer precum DN-ul nostru, a stat mai aproape de proiectanți și ulterior de constructori, ca să nu se trezească pe nesimțite cu o sală ce nu îndeplinește normele PSI și nici nu are bazin cu scurgere. Iar primarul care l-a înlocuit în 2012, un fost jurnalist, pesedist din păcate, a mers și el pe principiul „ochiul stăpânului îngrașă vita”. În loc să vină ca sportivul nostru, abia la inaugurare, a ținut aproape de constructori ca să nu se apuce vreun hăbăuc să aplice tencuiala înainte de izolația termică. Ba s-a mai și milogit pe la toți superiorii săi din administrația județeană și cea centrală ca să mai obțină sume suplimentare cu care să îndrepte diverse deficiențe.

SalaOlimpia5Spre deosebire de primarii noștri, care-și tot clamează înțelepciunea vârstei ca pe cine știe ce mare achiziție la care ar fi contribuit ei înșiși în mod deliberat, tinereii primari ai Ploieștiului, unul născut în ’76, altul în ’74, au apelat la experienţa dovedită a arhitectului original al sălii Olimpia (deci și al Dunării), care între timp și-a clădit o adevărată firmă de arhitecți cu fiul, nepotul, nora și alte rude omonime de-ale sale. Cu siguranță, aceștia ar fi supervizat și modernizarea sălii gălățene dacă li s-ar fi cerut. Însă, după cum arată astăzi sala noastră, și mai ales după cum NU poate ea fi folosită pentru mai mult de 500 de persoane, se vede că la Galați n-a prea fost de față la renovare nici măcar vreun inginer constructor, darămite un arhitect.

Iată mai jos cum se lucra la sala Olimpia când la noi Dunărea era dată în folosință și primarul se fălea la un meci de handbal, deși, în caz de doamne-ferește vreun incendiu, nu se știe câți din cei care intraseră în sală ar mai ieșit teferi afară…

Nu-i vorbă, nici la Ploiești n-a fost totul chiar pe roze. Vechimea proiectului în raport cu noile condiții de autorizare a sălilor de circuit sportiv internațional, a pus și acolo probleme. Puteți citi detalii comparative în acest articol pe care l-am publicat pe Adevărul Bloguri. Și poate ar fi un bun punct de pornire pentru un eventual demers întru salvarea unuia din edificiile importante ale Galațiului. Poate ar fi momentul ca cetățenii să știe ce să ceară și să-și oblige edilii să le (re)facă. În viața asta, măcar a copiilor noștri dacă într-a noastră ne vom mai bucura abia la pensie, poate….

Fiindcă bani sunt, după cum se vede, iar alte orașe chiar știu să-i folosească în interesul cetățenilor. De ce la noi nu s-ar putea? Ce ne lipsește, voința? Responsabilitatea față de taxele și impozitele plătite de cetățeni?

, , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply