(SEMI)MARATONUL UMILINŢEI: Autoritățile aruncă banii, iar gălățenii aleargă să-i adune încă o dată

În aceste zile, la Galaţi, au avut loc două acţiuni notabile menite să atragă fonduri pentru mai multe proiecte de salvare a comunităţii sau, individual, a unora dintre membrii acesteia. În secolul 21, într-o ţară membră a Uniunii Europene, cetăţenii se mobilizează pentru vieţile unor copii nevinovaţi, pentru rafturi la biblioteca unui liceu sau pentru accesul la piaţă al unor producători agricoli. În acest timp, alesul gălăţenilor cheltuie cu nesimţire aproape cinci sute de mii de lei pe limuzine.

Citeşte şi MARIUS STAN SPARGE BANII CETĂŢENILOR PE BOLIZI DE LUX

Cele două demersuri ale societăţii civile, Semimaratonul Fundaţiei Comunitare şi încercarea de a înota 24 de ore a temerarului Gabriel Drăghici relevă atât toleranţa unei comunităţi dispuse (la infinit?) „să întoarcă şi celălalt buzunar”, cât şi crasa durere în cont a celor puşi să aibă grijă de cetăţeni pe banii acestora.

Cauze  jignitoare: ecarisaj, ghiozdane, mobilier şi mâncare

Semimaratonul organizat de Grupul de Iniţiativă pentru înfiinţarea Fundaţiei Comunitare Galaţi a avut între cauzele pe care concurenţii şi le puteau alege aproape exclusiv obiective ce trebuie îndeplinite fără crâcnire de către autorităţi.

P1110086De exemplu, participanţii au contribuit, prin taxa de participare obligatorie – 30, 50 sau 70 de lei – la salvarea câinilor nimănui. Ajutaţi-l pe Lăbuş strânge bani pentru sterilizare, propunându-şi aproximativ 4.000 de câini pe an. Uau! Dar taxa de ecarisaj a gălăţenilor, aceea din care autorităţilor nu reuşesc să cheltuie anual nici jumătate, unde coada căţelului se duce?!

Pentru Valea Oraşului – cartier cu şomaj, acces limitat la resurse şi oportunităţi, slabă valorizare a educaţiei, condiţii improprii de locuit, infracţionalitate, familii numeroase cu venituri insuficiente – s-au strâns bani de ghiozdane. Proiectul „Copiii din Valea oraşului se pregătesc de şcoală!” al Fundaţiei Cuvântul Întrupat vrea ca 40 de copii, cu vârste de la 6 la 16 ani, să aibe ghiozdane şi rechizite pentru noul an şcolar”. Dar ce-s ghiozdanele astea de trebuie să alerge oameni pe străzi ca nişte bieţi copii să benficieze de ele? Laptopuri de ultimă generaţie?! În altă ţară, una cu adevărat europeană evident, statul îi şi îmbracă pe copii, numai să vină la şcoală. Şi nu îi trimite la toaletă în fundul curţii, ca la Colegiul naţional (!) Al. I. Cuza din Noul Galaţi.

Asociaţia pentru Realizarea Tinerilor prin Educaţie punctează o nevoie a Liceului Dimitrie Cuclin – o bibliotecă pe specificul şcolii. Au zeci de cărţi, materiale de specialitate (n.r. – partituri, atlase etc), dar rafturile vechi stau să se îndoaie sub greutatea cărţilor, iar infrastructura necesară lipseşte. Deci, este nevoie de nişte lemn pentru rafturi, mai pe scurt. Iar autorităţile au construit Pânzarul Moldovenesc, un kitsch ale cărui scânduri de 500.000 de euro putrezesc pe mal. Cu banii ăia se făceau biblioteci pentru toate liceele din România, fie ele şi de arte, ba poate şi pentru şcolile de arte şi… meserii.

panzar-putrezit_4362

Proiectul Zestrea verde ajută producători agricoli locali, sprijinindu-i cu resurse financiare sau expertiză pentru marketing. Ţintesc vreo zece producători din judeţ care vor avea posibilitatea să-şi vândă produsele pe bază de abonament lunar unor consumatori din oraş. Dar pe bază de acces cinstit la pieţele municipiului, în primul rând, nu s-ar putea? Că nu ştim cum se de-s pieţele pline de samsari, iar producătorii autentici n-au loc nici în cea de gros, din Valea Oraşului. Pe foametea astea, ne punem problema cum să-i ajutăm să vândă tocmai pe cei care produc, ce să vezi, fix mâncare?!

Cum adică să strângem bani de la cetăţeni pentru ceea ce autorităţile trebuaiu să facă din reflex, din îndatorire primară, în contul taxelor şi impozitelor pe care le plătim?

Diferenţa dintre viaţă şi moarte, dintre nesimţire şi disperare

Dar cele mai importante cauze pentru care au alergat astăzi gălăţenii au fost cele care ţin de probleme medicale, fie ele boli congenitale, dizabilităţi fizice sau mentale. Poate vi se pare o împietate să punem la îndoială cauze din care oameni, şi cu atât mai mult copii, se pot alege cu o viaţă mai bună sau, dimpotrivă, sfârşitul celei pe care o au acum. Dar, culmea, asta face însuşi sistemul social şi îi lasă pe simplii cetăţeni, înduiioşaţi de suferinţa semenilor lor, să găsească o soluţie şi resursele.

Nu ştiu dacă aţi mai auzit ca în vreo ţară cu asigurări medicale obligatorii ca oamenii să strângă fonduri pentru a-şi salva viaţa. Eu nu dar poate nu sunt eu atât de bine informat. A, în Statele Unite sau în Australia, de exemplu, unde contribuţiile medicale sunt facultative (şi scumpe nefiind de masă), unii nu-şi permit să le plătească sau pur şi simplu consideră că au alte priorităţi. Iar, când necazul îi loveşte, vin în faţa comunităţii, cer ajutorul şi aceasta, plină de compasiune, le oferă ajutorul.

Dar asta nu se întâmplă şi NU TREBUIE să se întâmple în ţările cu sistem medical obligatoriu!. Fiindcă… tocmai de acea a fost creat. Pentru ca nimeni să nu fie „lăsat în urmă”. Până şi Bulgaria, întâi îşi „repară” cetăţenii, abia apoi construieşte tunele pe sub Dunăre, catedrale pentru mântuirea neamului sau pensii speciale pentru aleşi. Măcar şi din raţionamentul pragmatic al statului că nişte cetăţeni însănătoşiţi pot deveni măcar neconsumatori de ajutoare dacă nu chiar plătitori de taxe şi impozite.

În ţările unde medicina ajunge la fiecare pacient, se strâng bani pentru cauze mult mai înalte: tratarea cancerului, transplantul de cap (!), combaterea bolilor autoimune etc. La noi însă, DOAR pentru cei loviţi de soartă, care aşteaptă cu toată speranţa o minune de la semenii lor, fiecare bănuţ contează. DOAR pentru ei GABRIEL DRĂGHICI, care a înotat 24 de ore neîntrerupt pentru o fetiţă bolnavă, este un supraom. În România şi în Galaţi în special, pentru autorităţi, banii şi grija pentru oameni sunt doar un mod de a-şi dovedi impotenţa la pachet cu aroganţa.

P1110071Într-o discuţie mai amplă, purtată cu şeful Grupului de Iniţiativă pentruFundaţia Comunitară, am aflat că poate 30.000 de euro este suma strânsă din donaţii de toate asociaţiile şi fundaţiile gălăţene într-un an. Deci 120 de mii într-un mandat. 50.000 pe an ar fi perfect, 100 de mii – rai!

Iar Primăria Galaţi a dat peste 125 de mii de eurodintr-un foc, pe trei maşini de lux inutile. Asta ca să înţelegeţi de ce unele deturnări de fonduri nu sunt doar ilegale. Ci şi imorale. Ci inconştient de criminale!

Gabriel Drăghici, înotătorul de 24 de ore, un erou cu suflet uriaş. Respectul Made in Galaţi şi prin acest film

, , , , , , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply