VIDEO: Servicii prea ca la țară. Țara nimănui

Trei entități pe publice locale, deținute de Consiliul Local și plătite din banii noștri, ai tuturor, s-au „evidențiat” în aceste zile prin marea nepăsare față de cetățeni dar și față de lege în general. credibilitatea lor în fața auditorilor rămâne un mister.

Gospodărire Urbană, Ecosal și Apă Canal au dovedit că n-au nicio treabă cu managementul calității, controlul propriilor evidențe, al produselor sau serviciilor neconforme, cu acțiunile corective și cu atât mai puțin preventive. Și cu atât mai puțin au cu protecția mediului și prevenirea poluării printr-un management sistematic de mediu cu privire la zonele și activitățile care au un impact asupra acestuia.

Iar deficiențele de mai sus sunt ceea ce au cele trei în comun.

Gospodărire Urbană ca-n codru

Văzând doar ce-au făcut cu teii de pe Domnească, suntem convinși că la Gospodărire Urbană aleatoriul și discreționarul sunt la ele acasă. Cine-o găsi în societatea asta evidențe clare privind spațiile verzi sau parcările și starea lor să ni le arate și nouă.

Așa-zisa expertizare a copacilor în vederea îngrijirii, evidența intervențiilor și rezultatele lor par a fi doar vorbe goale prin care directorul Euduard Grosu face frumos în fața presei. Când copacii-simbol ai orașului, falnici până la ultimele alegeri, ți se ofilesc în doi ani de trebuie făcuți lemne de foc, e clar că ești varză la capitolul GOSPODĂRIREA spațiilor verzi. Le mai pui un îngrășământ, îi mai tratezi, nu te ocupi doar să schimbi florile din fața Prefecturii de 7-8 ori pe an (!). Sau la Gospodărire Urbană unii nu știu decât să taie ca-n codru?

P1070869

Ecosal – haos fără egal

Cei de la Ecosal sunt oricum recunoscuți pentru managementul lor de calitate până dincolo de hotarele județului. La cât s-a scris despre ISPA lor pentru gunoaie sau despre câinii pe spatele cărora au prăduit sume uriașe din buzunarele contribuabililor, n-ar trebui să mai mire pe nimeni că haosul din curtea operatorului de deșeuri continuă nestingherit.

Iată cum a fost lăsată strada Stadionului de subordonații lui Ionuț Pucheanu, una din mâinile drepte, stângi, lungi sau cum or fi ele ale primarului Stan. De când s-a intervenit la surparea din zonă, malul de pământ din imagine a fost lăsat să zacă pe trotuar până le-a bătut presa obrazul, inclusiv pe motiv de alegeri ce stau să vină. Cum a ieșit scandal, s-a putut face curat în doi timpi, trei mișcări, adică nu mai mult de… 10-15 minute. Dar după patru luni de zile!

Stad22

P1070873

Apă Canal – caz penal

Dar cea mai mare dovadă de indolență vine din partea Apă Canal, companie pe cât de profitabilă, pe-atât de perfidă.

La milioanele de euro profit cu care se laudă anual, la investițiile de sute de milioane pe care le derulează din bani publici și cu motivția cărora și-a scumpit serviciile mai ceva ca-n Dubai, operatorul local de apă și canal nu respectă nici norme elementare. Mai mult, consecințele acțiunilor sale amenință penal siguranța cetățenilor și a mediului înconjurător. Recenta deversare din parcul Corneliu Coposu („Cloșca”) nu doar că este o perpetuare a infiltrațiilor cu dejecții din anii 2009-2011. Dar mai arată și modul în care operatorul cu acționar majoritar Consiliul Local este dispus să mintă în față cetățenii, cu largul concurs de impasibilitate al Gărzii/Agenției de Mediu și Apelor Române.

ParculClosca

După cele semnalate de noi acum cinci zile, Apă Canal a intervenit urgent acoperind decupajele din țevi și blocând gurile de scurgere din acestea. Dar asta numai cât să vadă presa că totul este sub control. La o zi după ce și-au făcut autocritica în fața camerelor de luat vederi, oamenii lui Gelu Stan au dispărut de la fața locului iar apa reziduală curgea bine-merci prin nu una, ci două flanșe deschise, iar în zona lucrărilor „începute” nu mai străjuia decât o folie pusă peste pământul răscolit cât a stat utilajul la poză. E drept, nici ploaia deasă nu mai era propice unui șantier, dar nu-i nimic: ploi vor tot veni de-acum…


Și vor veni și pe Stadionului, rămasă tot fără rețea de scurgere pluvială, dar cu surparea în plină evoluție, în ciuda blocurilor ce o privesc înspăimântate… Altă realizarea a Apă Canal care, acum doi ani când a trecut cu ISPA prin zonă, a pozat doar țevi de alimentare cu apă. Probabil s-a gândit că, după ce o consumăm, o evaporăm…

Iată, mai jos, situația actuală în parcul „Cloșca” dar și pe Stadionului. Puteți vedea cât de puțină apă izvorăște din pământ, de sub Inelul de Rocadă, și cât din debitul ca de râu de munte este „datorat” deversărilor din conductele de canalizare. Iar pe Stadionului puteți vedea cum nici mașina Prefecturii nu se mai sfiește să circule prin zona interzisă chiar pe sub „nasul” aparatului de filmat…

Cine îi mai (a)creditează pe ăștia?

Toate cele trei entități publice de mai sus, aflate sub directa putere a aleșilor locali, au certificări ISO 9001, dar și 14001. Pe scurt, cerințele foarte drastice ale auditurilor pentru obținerea lor se referă atât la managementul activităților în sine, calității și înregistrărilor acestora, dar și la protejarea mediu până la intangibilitate în unele cazuri.

Certificările au fost acordate de RINA SIMTEX, CERTIND, firme românești de certificare, dar ultima cu un portofoliu de clienți și în state din jurul României. În cazul Apă Canal însă, certificarea a fost acordată de SRAC Cert, o firmă de mari fițe în domeniu, pe ale cărei certificate contrasemnează însuși Michael Drechsel, președintele IQNet, rețeaua internațională de certificare.

Am și eu o întrebare, poate chiar două: nenea neamțul ăsta știe cumva ce firmă cu mari probleme, și de calitate dar și de mediu, a girat cu mânuța lui? Oare nenii ăia plini de figuri de la ISO-ul ăla mare din Geneva, știu ce firme se fălesc cu acreditarea sistemului lor?… Ca să nu mai spun de băieții de la UE care cred că n-au văzut atâta „eficiență” în cheltuirea fondurilor nerambursabile nici la greci, darămite la campionii scumpirii apei reci…

, , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply