Stadion de pasat responsabilitatea la alegători

La câte fețe are fariseismul, lejer s-ar putea scrie o carte. La asta cred că s-a gândit și primarul Maius Stan când a ales să și-l cultive pe al său. Unde credeți? Pe cartea fețelor, evident, unde poți să te ascunzi fără să faci fețe-fețe că te privește electoratul în ochi. Adică pe Facebook.

Fotbalist frământat de dileme investiționale

Pe principiul „eu sunt primar, dar să răspundă alții pentru prostia mea”, Marius Stan continuă să dea cu mingea-n baltă. Și se găsesc o grămadă de oameni, aparent cuminți și cu mintea la cap, să sară după ea!

gropzila2

Mai nou, el îi întreabă pe gălățeni dacă mai vor stadion de vreme ce echipa prin care el a derulat foarte mulți bani nu mai există.

Pentru că în ultima vreme s-au înmulțit vocile care mă întreabă de stadion, aș vrea să știu care este și părerea dumneavoastră pe acest subiect. Și întreb: are Galațiul nevoie de un stadion nou și modern? Ar fi prioritară pentru dumneavoastră și pentru oraș o astfel de investiție? Trebuie să știți că vorbim de o investiție de cel puțin 25 de milioane de euro (pentru un stadion de 25.000 de locuri)…. Avem nevoie de un astfel de stadion? Știu că mulți veți spune că am promis în campanie electorală un stadion nou pentru Galați. La momentul acela, însă, situația fotbalului era cu totul alta, mult mai promițătoare ca acum. În prezent, echipa fanion a orașului și-a mutat sediul social la București și se luptă pentru evitarea retrogradării, iar echipa susținută de municipalitate încearcă și ea să evite retrogradarea în Liga a III-a.

Așadar, dacă tot s-a crăpat de primăvară, pe Marius Stan nu-l mai interesează cu ce APATERM-ul mamii lor de abureli ne mai încălzim și la anu’. Nici cum de ne frige apa rece la buzunar mai rău ca-n Dubai. Și nici măcar de cum îi ies mai puține locuri de parcare decât garaje demolate. Pe el, din perfidia cu care evaluează un stadion la peste două studii de fezabilitate de tunel pe sub Dunăre, rezultă clar că îl interesează doar să ne luăm noi gândul de la o gogoașă electorală.

Hruba-de-la-Primărie-va-fi-acoperită-Galatipenet_ro_

Și asta nu pentru că nu l-ar încânta adulațiile tribunei dacă ar reuși s-o îndeplinească. Ci pentru simplul motiv că el, fotbalistul glorios în epoca socialistă, este pur și simplu incapabil. Stan Marius n-a fost în stare să astupe groapa din parcarea de lângă Primărie, ce să mai vorbim despre aia de la Elice. Iar cineva-ți închipuie că va construi un stadion?

Dacă l-ar interesa cu adevărat, așa cum pretinde, s-ar duce să-i întrebe pe Ciofoaia și Adamescu, pe care i-a „impresariat” la preluarea Oțelului. Mai ales că, se vede, le apreciază foarte mult rezultatele obținute cu echipa…

Fotbal și stadioane au fost și vor mai fi. Și fără Stan Marius

Poate ar trebui cineva să-i țină lui Marius Stan un curs scurt de istoria fotbalului și geografia stadioanelor la Galați.

În primul rând, Galațiul are primul stadion construit în Moldova și singurul „sculptat” în relief, nu ridicat deasupra acestuia, cum sunt celelalte din România. Nu știați? Este vorba despre stadionul „Dunărea”, construit în 1920. Pe el a început să se antreneze în 1922 proaspăt formata echipă Dacia Vasile Alecsandri Galați. Aceasta rezultase din fuziunea clubului Șoimii Daciei cu echipa liceului de băieți Vasile Alecsandri. Iar acestea sunt informații accesibile oricărui nepriceput într-ale fotbalului, precum subsemnatul, darămite unui fotbalist atât de titrat, cu pretenții de semizeu al verzișorilor pășunii bugetare…

stadi69

Stadionul Dunărea e drept, a fost reabilitat în 1962 de comuniști, care s-au lăudat cu asta de parcă l-ar fi făcut ei de la zero. Dar fotografia de mai sus e de dinainte de acel an fiindcă în zare nu se văd nici măcar sonetele (compactoarele) care au început să lucreze la combinat în 1960.

Mai mult, orașul mai are stadioane, doar trebuie reabilitate, eventual în parteneriat public privat. În afară de cele ale Oțelului (mai nou și Ancora, vândut de Damen) mai există Portul Roșu, lăsat într-o groaznică paragină, probabil în așteptarea unui nou boom imobiliar… Și mai există și baza sportivă Siderurgistul, a muribundului ArcelorMittal dar pe terenul dat în folosință de municipalitate. Deci broaște să fie că lacuri sunt.

Iar ca lovitură de la 11 m drept în obrazul necrăpat de rușine al actualului primar, ar trebui să-i reamintim de stadionul MEHID (fost IMH), care a fost lăsat în paragină, iar apoi a fost a fost vândut cu tot cu teren (mai ales!) şi dărâmat să facă loc unui supermarket, Billa 2. A vărsat fotbalistul-consilier municipal Stan Marius vreun strop de sudoare politică sau vreo lacrimă de indignare când se petrecea asta? Eu cred că nici n-a știut, nici nu l-a interesat.

1085-82a9d99ad28e643cea00f440b5d7bd3f

Ipocrizie de fotbalist care și-a tras cârciumă fără loc de parcare

Dacă e să mă întrebați pe mine, Marius Stan are o mare durere vizavi de un nou stadion la Galați… Pe el îl interesează doar atât: cum să acopere promisiunea din campania electorală printr-un dezinteres actual al gălățenilor, ca să bifeze și această „realizare” din vorbe, precum majoritatea de până acum. Mai ales că această promisiune a mai livrat-o cu detalii și unui electorat aparte, suporterii Oțelului, care fix problema asta n-or s-o uite și n-or s-o ierte…

Ca să lase orașului un stadion măreț, Stan Marius poate moderniza stadionul „Dunărea”, cu piste de atletism, clădiri, iluminat, acces, parcare și tot ce pretinde un asemenea stabiliment la standarde internaționale. Mai ales că acest stadion este și un vestigiu istoric, deci merită toată atenția unui gălățean cu tradiție cum se pretinde primarul.

Doar  că primarul, ca și în problema parcărilor, este de o ipocrizie fără seamăn. pe el nu-l interesează atât bunăstarea concetățenilor săi cât propriul scor electoral. Dovadă stă un alt citat din panseurile sale feisbuciste. Când un cetățean îi sesizează aglomerația din zona Palatului de Justiție, primarul îi răspunde ipocrit, cu rumeguș de lozincă pictată pe placaj din vestiarul gândirii.

Cred că ar trebui să învățăm și noi de la oamenii din țările europene civilizate că parcarea mașinilor se face doar acolo unde sunt locuri special amenajate și nu unde avem treabă. Toate cele bune!

Untitled

Evident că, la asemenea încercări de prosteală pe față, n-am putut să nu-i răspundem primarului cum se cuvine, prin spatele tejghelei ca să zicem așa. E vorba de cea a barului consoartei sale, aflat în „buricul târgului”, cum spun manelistele unduitoare din pix.

Poate că ar trebui să învețe și Poliția Locală, din subordinea dvs., că legea se aplică fără discriminare. Sau poate i-ați putea învăța chiar dvs pe polițiști cum se aplică legea, sfătuindu-vă clienții de la Doors să nu mai parcheze pe banda troleului. Ce ziceți?

Și ca să nu rămână vorbele ca fumul de țigară, pierdute în aer, atașăm pentru posteritate și ilustrația de mai jos, cu mașini parcate în locuri ocazional amenajate pe contrasens și sub „Oprirea interzisă”, în fața crâșmei Doors, ca să înțeleagă tot alegătorul despre ce e vorba.

P1050151

 

, , , , , , , , , ,

About Anghelos (Mihai Angheluță)

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos (Mihai Angheluță)

No comments yet.

Leave a Reply