SUGESTIV: Cinema Brânzan, providențialul cetățean

Actualul director al Casei de Cultură a Sindicatelor a botezat cinematograful pe care îl păstoreşte cu numele fostului director, probabil nu întâmplător chiar tatăl său. Iar primarul a ţinut să-şi lege şi el numele de mica reinventare a marelui ecran în Oraşul Roşu. Bineînţeles, toţi au uitat de cetăţeanul fără de care nu ar fi făcut nicio brânză.

Dincolo de calitatea imaginii şi sunetului sau confortul din sală, noul cinematograf al Galaţiului a suscitat interes prin denumirea pe care proprietarii au ţinut să i-o consacre, cu litere de-o şchioapă, cum se spune, dar şi luminoase. Cu toate că profesorul Ioan Manole nu s-a remarcat prin vreo preocupare notabilă în domeniul celei de-a şaptea arte, fiul său, ajuns la rându-i director al stabilimentului de la intersecţia bulevardelor George Coşbuc şi Brăilei a ţinut să-l elogieze pe frontispiciu.

Nu are rost să analizăm cât de indrituit era actualul director să-şi imortalizeze înaintaşul pe faţada CCS. E treaba proprietarilor clădirii să-i califice decizia. Asta după ce vor stabili şi cât drept de proprietate au ele înseşi,organizaţiile sindicale, supravieţuitoare sau reinventate, asupra acestui bun public.

O analiză foarte pertinentă asupra proprietarilor clădirii găsiţi în acest articol bine documentat, semnat de Ticu Ciubotaru.

Nu vrem nici să discutăm dacă alegerea numelui dat noului cinematograf din Noul Galaţi a fost una inspirată sau nu. Un alt articol al aceluiaşi reputat jurnalist o face foarte detaliat şi dă suficiente argumente serioase pentru sonorităţi mult mai renumite, precum Tudor Caranfil sau Gina Patrichi.

CinemaManole (4)Foto: Monica Zanet

Fără cetăţeanul Brânzan, autorităţile nu făceau nicio brânză

Ceea ce ţinem noi să subliniem este că, fără cetăţeanul Bogdan Brânzan, Casa de Cultură a Sindicatelor ar fi fost şi acum o clădire în care cultura pătrundea foarte rar spre deloc.

A trebuit să iasă în stradă organizaţia „Galaţi, oraşul meu”, să-și bată gura prin toată presa liderul său și să ajungem în buletinele naționale de știri pentru ca al optulea oraș al țării să aibă din nou cinema. A trebuit să vină bietul cetățean Brânzan să le explice edililor, dar și unui director de casă de cultură, cum funcționează un ecran, un sistem audio și o casă de bilete de pe urma cărora poți scoate, vorba-aia, bani frumoși. Oare de câți brânzani este nevoie pentru ca măcar privații să se trezească dacă autoritățile nu mai pot fi resuscitate nici cu sirenele mascaților?

Gândiţi-vă că nu este Casa de Cultură a Sindicatelor singura din Galați care poate găzdui proiecţii de filme cu public. Personal, am văzut filme în condiţii cel puţin decente şi la Teatrul Muzical, şi la sala Casei de Cultură a Studenţilor, dar şi la salaCasei de Cultură, Ştiinţă şi Tehnică pentru Tineret (cunoscută şi drept Casa Roşie).

Dacă Teatrul „Nae Leonard” are suficiente manifestări care să-i ocupe sala şi să-i umple conturile, nu acelaşi lucru se poate spune, de exemplu, despre Casa de Cultură a Studenţilor. Liga de profil se plângea cu lacrimi crocodilice că nu are bani nici să acopere facturile de utilităţi pentru clădire, dar niciun demers nu a fost făcut pentru, iată, utilizarea spaţiului cultural. Cum îi pretinde şi numele.

Cât despre Casa Roşie, să ne amintim că aceasta a fost mereu ocolită în listele de opțiuni pentru un nou sediu al Primăriei, vreo extindere a bibliotecii V.A. Urechia (cum a mai și fost dealtfel) sau alte funcțiuni care ar putea deranja afacerile lui Maricel Păcuraru. Clădirea, al cărei arhitect principal a fost însuși Alexandru Andrieș, pare a fi ocolită cu grijă de interesul autorităților, ca și cum s-ar aștepta scurgerea a 30 de ani pentru o eventuală uzucapiune…

Nici nu mai are rost să discutăm despre câți ochi o fi închizând Primăria pentru ca cinematografele de cartier ori grădina de vară să poată sta închise, insalubre și chiar periculos de neîntreținute deși probabil că impozite și taxe se plătesc pentru ele, nu? Asta în timp ce, în spații asemănătoare, afaceri precum jocurile de noroc sau discoteci cu clientelă cel puțin dubioasă funcționează bine-merci. Și ele au nevoie tot de bunăvoința Primăriei, cea fără a cărei permisiune nu poți lipi un afiș în orașul ăsta, nu?…

Noi credem că lipsa cinematografelor, ca dealtfel toată dezorganizarea din viața culturală, dublată de o deocheată finanțare din bani publici a kitschului, sunt măsuri programatice. Un oraș incult este și mai ușor de prostit. Iar odată prostit, mult mai ușor de jefuit.

CinemaManole (1)

, , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

One Response to “SUGESTIV: Cinema Brânzan, providențialul cetățean”

  1. Florin Says:

    Propun ca cinemaul sa se cheme brinzan si sa i se faca si o statuie in fata,dar din marmura,nu din bronz,sa nu i-o fure tiganii.marmura alba,ca sa se simta omu bine.Ce s^ar face orasu asta fara branzan,nu stiu.da lasa ca poate vine primar el si cu telegan si atunci sa vezi noul galati,nene

    Reply

Leave a Reply