Tărâmul Roșiei Montane – de la făgăduință la fărădelege

4 septembrie 2013

ANTIteza, ANTItudinea, General

Discuția despre Roșia Montană va fi cu atât mai de calitate pe cât de sub presiune se va face. Pe cât mai iminentă exploatarea pe bază de cianuri, pe atât mai multe și mai solide vor fi argumentele contra concesionării. Pentru că doar așa ajung românii să-şi pună serios problemele grave: când ne ajunge cuțitul la os.

 Argumente incerte. Şi pro, şi contra

Oricare dintre argumentele aduse în favoarea sau defavoarea exploatării de la Roșia Montană poate fi combătut.

Planul de afaceri de patru miliarde de dolari poate fi o utopie într-o criză care de cinci ani încoace a dus de râpă companii mult mai promițătoare. Cele 2,9 miliarde de dolari pentru materii prime și furnituri românești sunt la fel de utopice. Până şi electricitatea noastră le e prea scumpă unor energofagi ca ALRO şi Arcelor Mittal. Raportul românesc preț/calitate al pieselor şi consumabilelor poate păli oricând în fața celui asiatic, de exemplu. Locurile de muncă oferite pot fi oricând lovite de efemeritate la câte cazuri de disponibilizări colective s-au mai văzut de la Jucu la Galați. Eventual urmate de externalizări de servicii către patroni fără scrupule, care întorc muncitorii pe platformele industriale de unde au fost disponibilizaţi. Dar în condiţii de lucru mult mai proaste, pe salarii mult mai mici şi fără sindicate puternice, care să-i salveze.

Şi cele mai importante argumente contra unei exploatări la Roșia Montană suferă de aceeași incertitudine. Ce dacă nu avem piață și industrie locale ale metalelor prețioase? Exporturile RMGC nu ne-ar fi prielnice? Ca şi cele ale Dacia, de exemplu. Descurajarea altor investitori în zonă n-o face RMGC direct, ci însăși o hotărâre a autorităților locale, care au declarat zona una de tip monoindustrial, neavizând nicio altă investiție. Distrugerea mediului înconjurător e alt drob de sare. Atâtea alte poluări majore se înregistrează în România și litoralul e plin de turiști, gălățenii nu s-au mutat din oraș și cam nicăieri n-a ieșit lumea în stradă la limita suportabilității toxice. Iar de la accidentul cu cianuri de la Baia rosiamontana2Mare nu s-a mai auzit de vreo catastrofă ecologică majoră în ultimii 12 ani. Până şi patrimoniul cultural, dacă era atât de important, avea tot timpul să devină vizibil şi valoros de 15 ani încoace.

Pe de altă parte, există un argument incontestabil despre care nimeni nu discută. Un argument mai evident ca lumina zilei. Iar acela ar trebui să trimită intențiile RMGC acolo de unde au venit fără niciun drept de apel.

Atenție! Pericol de Lawless Land!

Citind proiectul de lege propus de Guvern Parlamentului pentru demararea exploatării de la Roșia Montană, realizezi cum această zonă se va transforma într-un stat în stat.

Practic, o mulțime de legi fundamentale ale statului român sunt date la o parte pentru a face loc unei corporații. O derogare de la Codul Fiscal, două derogări de la ordonanțe de guvern, două derogări de la legi, inclusiv cea a minelor, patru aplicări de articole de lege care acum nu se aplică acestei activităţi economice, patru alineate noi introduse în trei legi diferite, șase articole noi introduse în două legi și două ordonanțe, o modificare a legislației concesiunii, plus masacrarea Codului Silvic cale de câteva articole.

Practic, Roșia Montană devine un ținut unde legislația românească este alterată astfel încât să-i convină concesionarului-exploatator, inclusiv prin desemnarea acestuia ca reprezentant al statului român în procesul de expropriere. Deci, într-o măsură consistentă, Gold Corporation primeşte rolul statului în zonă. Un stat în stat. Ce ţară mai e România asta?

Și atunci se naște întrebarea: dacă  sunt toate atât de bune, frumoase, nepoluante și mai ales benefice României, de ce trebuie România să-și modifice cea mai importantă trăsătură a unui stat de drept, legea? Nu cumva e vorba despre o afacere care NU are ce căuta într-o țară suverană, civilizată, democratică, europeană, cum ne pretindem a fi?  Nu cumva acest cadou sclipitor și abundent pe care RMGC pare să-l facă României, din aur, bani și locuri de muncă incredibile pe o aşa criză, e de fapt un cadou otrăvit?

Azi la Roșia Montană, mâine la Galaţi sau în toată țararosia-montana1

Cu siguranţă e un dar otrăvit. Şi nu doar fiindcă e vorba de cianuri. Ci fiindcă e un precedent extrem de periculos. Poate cel mai periculos din ’89 încoace.

Pe spatele profitabilităţii, oricând se vor putea da derogări şi pentru alte zone din România. De exemplu, pentru o haldă de zgură perpetuată pentru încă 10 ani peste cei 10 recent acordaţi. Sau pentru o termocentrală mult mai „relaxată” ecologic decât prevede legea. Ori pentru expropierea unui întreg oraş dacă cine ştie ce gaze de şist s-ar găsi sub solul lutos al Galaţiului. V-ar conveni să vi se dea cât crede investitorul că valorează aoartamentul dumneavostră şi să vă mutaţi unde ştiţi într-un termen impus?

În fond, de ce n-am transforma toată România într-un lawless land – o ţară a fărădelegii dacă preţul ar fi o sumă cu suficient de multe zerouri în coadă? Bineînţeles, acea sumă nu va intra direct în buzunarele cetăţenilor, ci va fi gestionată de stat. Statul care astăzi nu intenţionează să vândă ţara, cum lălăia un refren neocomunist anacronic, ci pur şi simplu să se vândă pe sine ca stat de drept.

, , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply