TRAFIC(ANT) DE GALAȚI: Pagini din JURNAL(ier)ul unei mașini cu VOLAN pe DREAPTA

În special în oraş, prefer să folosesc o maşină cu volan pe dreapta, adusă de fratele meu pentru tata. Dincolo de valoarea sentimentală, mă simt excelent când cobor şi eu de la volan ca un domn, adică direct pe trotuar. Pe de altă parte, la fel ca în problemele ungurilor sau homosexualilor, românii sunt mai înverşunaţi împotriva unor astfel de amănunte decât faţă de catastrofele esenţiale cu care convieţuiesc de zeci, sute, ba şi mii de ani. Cum ar fi, de exemplu, boala cruntă a indiferenței celor plătiți să vegheze la siguranța noastră.

Un exemplu în acest sens mi-au dat chiar doi vajnici lucrători rutierişti. Am oprit unde stăteau de veghe (fără lanul de secară) cu radarul pe centură şi am coborât să-i informez despre o situaţie pe care o consider gravă. Respectiv confuzia dintre marcajele vechi şi cele noi de la intersecţia Drumului de Centură cu Prelungirea Brăilei.

„Aveţi dvs. o viziune deformată fiindcă aveţi volanul pe dreapta”, mi-a comunicat ritos unul dintre purtătorii de uniformă pe banii noştri. Când le-am explicat că aceeaşi „iluzie optică” mi se creează şi în zilele cu sau fără soţ când circul cu cealaltă maşină, cu volan pe stânga, au slobozit cealaltă inepţie: „poliţia nu supraveghează marcaje”.

Evident, poliţia supraveghează boscheţi, ce credeaţi!

Jurnalier

Şi atuci mi-am propus să le arăt domnilor poliţişti, ori de câte ori voi avea ocazia, cum se vede traficul de pe partea pe care obişnuiesc ei să stea la pândă. Doar că voi privi în sens invers. Pe contrasensul autosuficienţei şi prejudecăţilor amintind de vremurile cu vipuşcă roșie la pantaloni…

Astăzi, episodul pilot. Dar vom „turna” la filmuleţe cât vom putea de des, inclusiv pentru a „amenda” dezinteresul celor obişnuiţi să privească traficul doar prin obiectivul camerei de radar…

NB: Toate cadrele sunt din aceeași zi, filmate între orele 11 și 23, pe 10 ianuarie, în decursul câtorva drumuri prin oraș. Iar mașina este folosită strict în interes personal.

, , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply