Unica şansă: să punem mâna pe vâsle!

19 august 2013

ANTIteza, ANTItudinea

Un asemenea contrast între cele două jumătăţi ale zilei Marinei stârnește o așa dezamăgire încât parcă evenimentul ar trebui lăsat să treacă fără a-l mai aminti. Distanţa între ce ne-a arătat Ivan Patzaichin şi ce ne-au mimat autorităţile e atât de mare, încât, fără un remediu, consemnarea n-ar face decât să întristeze și mai mult.

P1000480Cu nişte bărcuţe şi câteva pagăi, campionul tulcean a reuşit să readucă spiritul de echipă între gălăţenii care făceau coadă să se înscrie în echipele de 11 pentru canotci. Neobosit, în soarele ucigător, Ivan se împărţea între un autograf, o strângere de mână, un interviu, un instructaj cu vâslaşii amatori şi încă o tură la antrenamente, ca să nu-i scape din ochi şi din mână pe cei mai neîndemânatici. La vârsta la care alţii plimbă nepoţi în parc, Patzaichin era mai tânăr decât noi toţi, cu un zâmbet blând, de învăţător adevărat, care le predă elevilor săi despre natură, viaţă, solidaritate şi încredere.

dunare copyright (5)

De cealaltă parte a amiezii şi a gardurilor de protecţie păzite de jandarmi, „profesorii” din fruntea instituţiilor statului şi a bisericii. Crispaţi, temându-se de proprii concitadini, înlănţuiţi ridicol într-o slujbă de „veşnica pomenire” a conectării lor la realitate. Înconjuraţi de forţe de ordine care le depăşeau numeric, notabilităţile au coborât ca de pe altă planetă până la malul de pe care au aruncat crucea în apă, printre peturi goale şi alte gunoaie, căutându-se probabil din priviri pentru vina de a nu se fi ocupat de o minimă organizare prealabilă. Ceremonie grăbită, de mântuială, ca de ochii puhoiului de lume venit să simtă o adevărată sărbătoare maritimă într-un oraş-port cu tradiţie…

P1000577Au rămas în urmă, să le salveze onoarea, ca tuturor regimurilor dealtfel, biata armată română, cu trei din cele cinci nave, toropite şi ele de căldură sau plictiseală. Fumul festiv a ţâşnit doar galben melancolic după gloria altor vremi, roşul însufleţit şi albastrul mândru ale drapelului rămânând neonorate în defilarea de seară. Mai puţin apatice au fost navele diferitelor instituţii sau firme, care şi-au plimbat angajaţii şi familiile acestora în sus şi-n jos pe fluviu. Măcar ei să simtă că e o sărbătoare legată de apele ce îmbrăţişează Galaţiul din belşug.

P1000615Iar muritorilor fără acces la apă nu le-a rămas decât mersul pe jos, cu sau fără ţintă ori rost. Le-au rămas dughenele trântite haotic pe spaţiul verde, coşurile de gunoi umplute până la refuz şi toaletele lipsă. Terasele scumpe, dar cu standard de servire rural, îngheţata, vata de zahăr, sucurile, floricelele, gogoşile şi cozile la tejghele fără case de marcat, lipsa alternativelor şi gropile din asfalt. Acestea au fost reperele între care s-au putut recrea gălăţenii până la concertele mediocre şi focul de artificii fâsâit pe jumătate.

P1000637Reîntorcându-ne la Rowmania lui Patzaichin, nu putem decât să ne întrebăm: cum ar arăta Galaţiul dacă s-ar întoarce la origini? Ce-ar fi dacă am avea pontoane la care să putem acosta bărci cu vâsle? Că oricum nu sunt parcări destule pentru câte maşini înmatriculăm în Bulgaria. Ce-ar fi dacă, pe lângă bălţile cu circuit închis,  am amenaja şi nişte locuri de pescuit pentru oamenii de rând, fără carnet de partid? Oare am putea transforma Galaţiul într-o zonă internaţională de pescuit sportiv? Oare s-ar putea amenaja câteva plaje în capitalism dacă în comunism s-a construit o faleză întreagă? Oare Galaţiul s-ar putea într-o zi distra cu mândrie AŞA?

boatsDe la ilustrul tulcean şi campania sa am putea trage toţi foarte multe învăţăminte. Doar să vrem să nu ţinem ochii minţii închişi. După 23 de ani de letargie, comunitatea ar trebui să-şi ia soarta în mâini, să se organizeze în asociaţii locale de pescari, de proprietari de bărci, de automobilişti, de cetăţeni conştienţi că autorităţile nu fac nimic dacă nu sunt mânate de la spate. Gălăţenii ar trebui să reînveţe să pună mâna pe vâsle şi să-şi croiască singuri viitorul, strunindu-i din pupa bărcii pe aleşi.

P1000411Doar comunitatea se poate îngriji cu adevărat de propriu-i viitor. Şi mai ales al copiilor ei. Ivan Patzaichin a dat un exemplu, unul edificator. A făcut un semn de suflet pe inima tradiţiilor gălăţene. Îl simte cineva?

, , , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

Trackbacks/Pingbacks

  1. VIDEO - Ziua Marinei a intrat la apă. Pe uscat, într-o parcare... - Made in Galaţi - 16 august 2014

    […] CITEȘTE ȘI „UNICA ȘANSĂ: SĂ PUNEM MÂNA PE VÂSLE” […]

Leave a Reply