VICE a găsit doar 10 motive pentru Nasolul Galaţi!

În timp ce unii dau din greu cu fard peste gropile şi falimentele Noului Galaţi, de la distanţă de poşte se vede tot Nasolul Galaţi. Şi nu oricum, gratuit ca o înjurătură de galerie la un meci cu fotbalişti împiedicaţi, aroganţi şi ahtiaţi cupă bani nemunciţi. Ci argumentat, în înşiruire logică, cu exemple şi ilustraţii.

Mintea unui tânăr care abia a învăţat să păşească prin viaţă se dovedeşte mai abilă în evaluare şi mai cinstită în raţionamente decât o întreagă cohortă de trepăduşi puşi pe subtilizat, strânşi în jurul unui ratat cu aere de semizeu, cu promisiuni groteşti curgându-i stângaci din gură.

Iată, mai jos, motive pentru care autorul consideră că nu e bine să te bagi „în pariuri care te obligă să-ţi continui viaţa în Galaţi”.

„În prezent are mai multe lucruri în comun cu o colonie minieră abandonată decât cu un oraş funcţional. Cum s-a întâmplat asta? Neglijenţa şi corupţia autorităţilor locale? Lipsa iniţiativelor private? Soarta? Probabil câte puțin din toate.

10-motive-pentru-care-galati-e-un-oras-nasol-659-1429180461-crop_desktop

Dacă faci o excursie pe platforma industrială, o să ai impresia că ai nimerit pe platoul de filmare de la Mad Max: clădiri abandonate de beton cu geamuri prăfuite sau sparte, furnale uriaşe pe care s-a depus rugină şi jeg, străzi de asfalt din crăpăturile cărora ies fire de iarbă, linii de cale ferată pe care nu a mai circulat nimic de multă vreme şi pâlcuri de oameni nervoşi care ies din tură şi se îndreaptă spre casă.

Ca şi cum aspectul nu era de ajuns, până şi numele cartierelor sună dezumanizant: Micro 17, Micro 18, Micro 19 etc. Ce face diferenţa e starea precară în care au ajuns unele cartiere. Micro 38, Micro 39 şi Micro 40 formează un fel de triunghi al sărăciei abjecte care pare că e acolo ca să ne aducă aminte mereu de eşecul proiectului socialist şi al anilor de tranziţie. Respectivele cartiere sunt echivalentele Rahovei şi Ferentariului la scară redusă.

Câteva mii de oameni fără altă activitate zilnică în afară de crâşmă şi TV sunt o problemă socială cu potenţial exploziv. Din fericire, sunt anesteziați de alcool prost, lene și televizor. Lenea nu se termină niciodată, dar oricând poate să pice cablul și să se golească sticla. Așa încep întâmplările care ajung știri de la ora cinci.

Galaţiul e un oraş ostil tinerilor. După ultimele estimări ale Institutului Naţional de Statistică, sunt aproape o sută de mii de pensionari în oraşul cu o populatie de aproximativ trei sute de mii. Nu ai nevoie de o statistică ca să-ţi dai seama de asta. Politicile publice sunt făcute după chipul şi asemănarea bătrânilor, pentru că bătrânii sunt şi grosul votanţilor activi din Galaţi.

Statisticile Ministerului de Finanţe spun că Galaţiul se află în Top 10 județe, ca număr de aparate funcţionale. Cifrele sunt cam aşa: 38 de operatori, 335 de puncte de lucru şi 1 453 de aparate. Știm cu toţii că o afacere cu păcănele nu e doar o afacere cu păcănele şi că multe dintre ele sunt spălătorii de bani pentru interlopii locali şi surse de dependenţă pentru săracii oraşului.”

Citeşte restul pe VICE.

, , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply