VIDEO Bombardierul rusesc, mândria lui Rogozin, faţă în faţă cu bombardierul american. Cine câştigă?

15 mai 2014

ANTIteza, ANTItudinea, Politic

1510370

Fiindcă e la modă să ne batem în ameninţări cu raiduri aeriene şi descinderi-surpriză, hai să vedem ce şanse ar avea bombardierul rusului în actualul context al tehnicii militare. Şi, cum fiecare se laudă cu puterea „fratelui” mai mare, să facem o scurtă comparaţie cu aeronavele americanilor, „grosul” forţei aeriene a NATO. Şi veţi vedea că supremaţia rusească limitată doar la unele caracteristici tehnice nu este suficientă.

Bombardierul lui Rogozin zboară, dar nu se prea ridică…

Ruşii au construit 19 exemplare TU-160. Toate aveau baza la Priluki, în… Ucraina. Care a devenit independentă şi a preluat controlul asupra tuturor unităţilor militare de pe teritoriul său.

Considerând că nu au bani să ridice de la sol asemenea monştri cu aripi, ucrainenii i-au „invitat” pe ruşi să şi le recupereze contra unor modice trei miliarde de dolari. Ca să facă Kremlinul să se mai gândească dacă e chiar inacceptabilă suma, ucrainenii a tăiat bucăţele, demonstrativ şi ostentativ, primul TU-160, în noiembrie 1998. După un an, când americanii au atacat Serbia, ruşii au revenit la negocieri, obţinând în final opt „lebede”, alte trei TU-95 şi peste 500 de rachete la un preţ de numai 285 de milioane de dolari, compensaţi din facturi la gaze.

 OZN-urile americane

mazimi20130328070537423

Mai există însă o mică problemă pentru ruşi. Americanii au mai conceput o „lebădă neagră” pentru lacul cerului, la clasa superioară lui B-1, la care ruşii n-au mai ajuns.

Proiectat integral pe calculator, B-2 Spirit de la Northrop Grumman e şi mai negru decât B-1. E cel mai negru coşmar pentru orice inamic. Şi fiindcă n-a fost raportat vreunul ca fiind detectat vreodată înainte să lovească.

Amprenta sa foarte restrânsă, datorată formei de „aripă zburătoare”, vopselei secrete, tehnicilor de reflexie a undelor de radiolocaţie, dar şi pentru infraroşii, ba chiar şi motoarele fără postcombustie şi extrem de silenţioase îl fac foarte greu observabil. De obicei, doar atunci când nu se mai poate face nimic contra sa. Este un avion care a dus aviaţia militară de la nivelul „uriaş” şi „rapid” la „furişat” şi „precis”.

Citește mai mult pe Adevărul Bloguri.

http://www.youtube.com/watch?v=YQWqiI0jlQc

, , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply