VIDEO Dunărea, pasionații și profitorii

Zilele Dunării au fost încă un bun prilej, dacă mai era nevoie, pentru limpezirea apelor. La câte promisiuni curg pecum buturugile luate de curent, au avut și cetățenii ocazia să discearnă între apa vie a entuziasmului lor și apa tulbure gargarisită de autorități.

Impresia mea e că, de Ziua Dunării, fluviul n-a fost invitat.

Deși i-a premiat, primarul nu s-a și urcat cu vâslașii pe scenă. S-o fi temut de… aplauze? Sursa foto: Facebook, contul lui Marius Stan

Șușe fără apă rece

Asta s-a organizat de Ziua Dunării. Nu tu o inițiativă legată de fluviu sau măcar un plan de acțiune până la anul, când iar se vor dezlega baierle bugetului pentru cheltuieli fără număr, și iar se vor organiza spectacole banale, târguti chicioase și alte manifestări culturl-sportive de umplutură.

În afară de bannerul alcătuit în grabă și expoziția de machete bisată (!) pe holul Universității „Dunărea de Jos”, neanunțată nici măcar de un banner deasupra intrării, spuneți voi, ați mai văzut ceva legat efectiv de Dunăre, care să arate clar că apa asta maiestuoasă o sărbătorim?

Se putea face o expoziție culinară cu specific sau una de unelte și bărci de pescuit (bine că s-a pescuit în prohibiție, de Ziua Scrumbiei!…); se putea inaugura repararea pontonului de ambarcațiuni mici dacă tot ne-am procopsit cu el, l-am exploatat cu taxe și n-am fost în stare nici să-l ferim de ghețuri; se putea inaugura – că tot e pe ducă baronul anti-gălățean al Brăilei, Bunea Stancu – o investiție comună pentru o alee de promenadă și fitness care să lege celedouă orașe; se putea iniția un program de punere în valoare a malului, pentru panoramă… Ehe, cu siguranță, la câte minți luminate se pretind a fi în fruntea urbei, idei mult mai bune ca ale mele s-ar putea înșira aici. Chiar și dumneavoastră, dacă vă gândiți acum când citiți, sigur vă vine cel puțin una în minte, nu?

Îngrămădite trist în cvasi-anonimat, machetele de nave au bucurat totuși ochii și inimile unor copii cu părinți mai informați

Unii fac valuri cu voluntari…

Și totuși au existat două acțiuni care au vizat apele fluviului în mod direct. Doar că ele au aparținut unor voluntari. Pe unii dintre ei, organizatorii i-au urcat și pe scenă, într-un penibil gest de imagine.

Este vorba despre câștigătorii cursei de caiace Galați-Brăila și retur. Pentru organizarea acestei și-au dat mâna Clubul de Turism montan şi nautic „Albatros” și Asociaţia MECANTURIST  în parteneriat cu Baza sportivă Imbold. Pentru unii concurenți, întrecerea însemnat și niște cheltuieli întrucât au „fost şi participanţi care au avut caiace luate de la o firmă care le închiriază” (Viața liberă). Evident, premiile pe care edilul Marius Stan le-a înmânat mândru în fața camerelor de luat vederi au fost simbolice, întrucât cursa nu era prevăzută în bugetul festivalului. Dar pasionaților de vâslit și de Dunăre în general cu siguranță nici nu le-a păsat. Ei au fost în brațele fluviului, de ziua lui, bucuroși să-și salte inimile pe valuri. Iar organizatorii i-au urcat la fel de bucuroși pe scenă, să se vadă bine în poze cum au apreciat ei navigația din tribuna de pe mal…

Primarul premiază canotorii voluntari. Sursa foto: Viața liberă

…alții dau liber gunoierilor

O acțiune prin care s-a încercat specularea civismului cetățenilor în favoarea unei aparențe de implicare a fost cea ecologică.

Orice merge pus la grămada de încropeli festiviste, atât pentru imaginea de buni gospodari, dar și, de ce nu, pentru justificare bugetelor din diverse proiecte. Cum ar fi cel al EcoAssist care a implementat proiectul mondial Let’s Do It în România și, mai nou, și pe Dunăre. Doar că, ce s-au gândit ei, hai să curețe malul din perimetrul orașului, care ține atât de Ecosal (partea pietonală) dar și de administratorii pontoanelor, sub supravegherea Apelor Române și a Gărzii de Mediu.

Unii au vrut să curețe ceea ce cu adevărat e cam fără stăpân, adică malurile din afara orașului. Cum a fost Ana Elisabeta, bloggerița de pe „Între noi fie vorba”. Evident că a fost refuzată politicos și chiar invitată să nu mai participe deși apucase să se înscrie. Probabil că era vorba doar de o acțiune de imagine, de justificat un proiect, nu de o reală curățenie. Fiindcă aia este cine s-o facă, plătiți din banii noștri sau privați, IarONG-urile ar trebui să se ocupe mai întâi cu forțarea unei reacții din partea autorităților și abia apoi să pună la propriu la bătaie spinarea voluntarilor …

Cam asta a fost atitudinea majorității gălățenilor față de Dunăre, de ziua ei, sub bagheta autorităților

Doar presa mai face galerie fluviului

Fiindcă nu atât cetățenii fac rău Dunării, cât, aproape exclusiv, conducătorii lor. Programe constând în interminabil și scupe vizite de lucru prin străinătate, strategii cu pixul pe hârtie și cu vaporașul de protocol pe apă. Proiecte în care toți banii se duc pe studii de fezabilitate, materiale promoționale, jocuri de lumini și perdele de fum. Eventual finalizate victorios cu un Muzeu al Pescuitului în… pădurea Gârboavele, cum remarca un celebru jurnalist local.

Iar peste toate, o crasă indolență, adesea dublată de complicitate, în tot ce privește reale măsuri pentru protejarea fluviului. Dacă nu știți despre ce vorbesc, priviți în filmul de mai jos cum arată Dunărea în cea mai mare parte a anului, mizeră și vai de ea, ca a nimănui. Apropo, credeți că vă poate spune cineva clar, asumat, de cine ține curățarea și întreținerea malurilor fluviului? Să zicem că pe porțiunea circumscrisă orașului se ocupă Ecosal. Și în rest, în afara orașului, după cum se întreba Ana Elisabeta? Nu că de-a lungul Falezei ar fi curat din cale-afară…

Ce vedeți mai jos sunt pontoanele unui vajnic politruc local. Care ar putea fi luat la întrebări – măcar de colegii de partid dacă nu și de cei din aparatul administrativ – despre cum vede el salubrizarea propriilor pontoane, veșnic staționate la malul gălățean, dar care par a fi înregistrate în cu totul alte porturi riverane. Oare bugetul nostru local vede ceva din taxe?… Oricum, gunoaiele din preajma lor, cum apar în cadre, au fost eliminate doar după ce și-a făcut presa gura toacă…

Vizionare și rememorare plăcută! Fiți siguri că Galațiul e un port unicat la Dunăre: niciunde pe cursul ei n-au durat sărbătorile trei zile iar gunoaiele la mal aproape două luni…