VIDEO și FOTO | De ziua Unirii FONDATOARE, hora din FUNDUL țării și al civilizației

Deși țara măcar dă semne clare că se mișcă, fie în sus, fie în jos, pe un drum chinuit dar clar al prefacerilor, Galațiul ține morțiș să se afunde trist și imobil, ca o căruță cu osia ruptă, caii fugiți după ce au rupt hamurile și vizitiul rupt și el. De beat.

Punct hotărâtor de afirmare al carierei politice a marelui Cuza, Galațiul sărbătorește Unirea Fondatoare, de la care s-a pornit practic toată istoria modernă a României, cu străzile necurățate de zăpada căzută acum aproape o lună. Inclusiv strada Alexandru Ioan Cuza unde sălășluiește cea mai mare aglomerare de instituții per scară de bloc Cristal.

Politicieni veniți să bifeze prezența obligatorie la ceremoniile oficiale, care plictisiți, care îmbrăcați în funcții mai mari decât îi duce glagoria, care privind milogi spre neantul cerului să îi mai țină măcar un mandat, care făcându-și selfie-uri în sincron filmat din „plan american” cu statuia ilustrului înaintaș pe fundal dar undeva mai departe. Că dacă le-ar fi stat în ceafă, nu i-ar fi ajuns nici măcar pănă la copita boului de la plugul grupului alegoric de țărani de la baza soclului.

Alți politicieni, mai scăpătați, montau o piesă de prost gust, cu distribuție dubioasă alcătuită din figuranți de partid care s-au zgârcit să pună mai mult de-o floare la monumentul unui adevărat copac al națiunii. Ori complotau vreo slujbă de preamărire a propriilor moaște politice pe care unii fără nimic sfânt în istoria lor de 27 de ani le poartă cu alai pe la guvernare.

Sincer, nici nu cred că are rost să detaliem stropii politicianiști prelinși pe acest tablou care ar trebui să însemne o optimistă rememorare și reîntoarcere la România învingătoare, a sutei de ani de dinainte de accidentul postbelic al istoriei. Erau totuși, în perimetrul ceremoniilor, destule semne că nu e totul pierdut: fețe cinstite ale unor oameni care mai cred în muncă, valoare și onoare, staturi cu simțul datoriei ale unor purtători de uniforme, dar mai ales copii fără umbre sau frici pe frunți sau în priviri.

În toți aceștia stă speranța că poate într-o zi va fi și Galațiul reunit cu țara, va avea străzi fără gropi, parcări decente, cinematografe, săli de sport, bazin olimpic de înot, căldură fără temeneli, apă caldă fără pauze și apă rece fără cisterne. Speranța că cel mai apropiat drum important nu va mai fi la 100 de kilometri depărtare, iar gălățenii nu vor mai sta la mâna luntrașilor motorizați de pe Dunăre, polițiștilor sau vremii ca să intre și ei în rândul lumii, al românilor din România secolului XXI.

Mai jos aveți o galerie foto, edificatoare pentru multe din cele spuse mai sus. Dar și un video cu punctul culminant al ceremoniilor, așa cum l-am văzut noi, prin prisma plimbării făcute prin centrul Galațiului cu doar o oră mai devreme.

, , , , , , ,

About Anghelos (Mihai Angheluță)

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos (Mihai Angheluță)

No comments yet.

Leave a Reply