În anii trecuți, festivalul Future Movie s-a desfășurat în condiții decente, ba chiar grandioase. Publicul gălățean era măcar tratat decent dacă nu chiar „occidentalizat” cu proiecții de mare anvergură în locații generoase. Mai nou însă, viitorul filmului în Noul Galați se prefigurează tot mai mic. Și mai negru.
Ziceați că Future Movie nu va mai fi pe stradă. Zău!?
Primele două ediții ale festivalului organizat de Centrul Cultural Dunărea de Jos au adus filme în Grădina Publică sau pe esplanada din fața Casei de Cultură a Sindicatelor.
În 2012, a fost un regal. Cum aș putea uita „Melancholia” lui Lars von Trier văzută în spațiul impresionant de lângă parcul de la Fructul Soarelui, cu Dunărea pe fundal? E drept, se mai intercalau coloana sonoră a filmului cu zgomotele distante ale orașului sau veselia copiiilor din parcul de joacă alăturat, dar senzația de vast și profund era inegalabilă.
Mai nou, filmele festivalului sunt înghesuite în curtea laterală a teatrului muzical Nae Leonard, o chestie cu aspect de grădină de vară în sensul bahic al expresiei. Cele 1.000 de locuri pe scaune anunțate sunt de fapt vreo două-trei sute, îngrămădite până la sufocare în căldură și mirosurile specifice necunoscuților din jur. Iar pe la mijlocul filmului a fost chiar unmoment sinistru, în care totula fost acoperit de sirena unei mașini de pompieri plecte în misiune de la garajul ISU din apropiere…
Ca o manifestare a tradițiilor gălățene de cel mai jos nivel civic, străzile au fost blocate fiindcă nu ne putem descurca să dirijăm oamenii pe un sens unic și să parcheze eficient. Evident, câte o mașină mai închisă la culoare și mai de fițe își putea deschide calea prin îngăduința servilă a polițiștilor… Mai bine ne-am fi rezervat o bancă în Grădina Publică, din apropierea porții dinspre teatru se puteau auzi clar replicile și vedea o bună parte din ecran :)
Cei care n-au venit cu mult timp înainte, ca la stadion, au rămas să privească de peste gard sau peste capetele întârziaților buluciți în pragul meschinei curți a teatrului. Tipic pentru orașul mall-urilor fără cinematograf și al cinematografelor fără alți stăpâni în afară de șobolani. Practic, deși anunțau că Future Movie nu se va mai ține pe stradă, ca și cum asta ar fi fost ceva dezonorant, împătimiții de film cu mai puțin noroc n-au putut vedea proiecția de ieri seară decât de acolo, dacă răbdarea le-a învins varicele.
Atmosferă de tavernă cu instituții comesene
Ca festival organizat de centrul cultural păstorit de Consiliul Județului, cu largul concurs al Primăriei Galați – instituții care s-au grăbit să tapeteze gardurile cu numele lor scrise de-o șchioapă pe bannere – Future Movie a părut o încropeală. Exact ca o caravană cinematografică venită să ofere proiecții unor cetățeni din Gandajika (Congo). O locație inadecvată, cu gândăcei picurând din pomi și de pe streașina teatrului peste spectatori, cu busculade pe străzi, cu artiști înghesuiți într-un colț, aproape striviți de spectatorii ce-și făceau poze cu ei pe un fundal cu flori colorate adus de la Muzeul de Științele Naturii (?).
Sincer, dac-aș fi fost în locul celor de la Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, partenerii festivalului, aș fi refuzat o asemnea organizare meschină. Dar cine știe ce meschinării cu fonduri s-or mai fi făcând și pe la „centru”… Așa au scăpat și ei mai ieftin, tirurile cu scule de acum câțiva ani s-au redus la o biată dubă, nici pe la MediaPro, producătorul filmului Selfie, din prima seară a festivalului, nu se mai simte așa de bine financiar vorbind…
În ritmul ăsta, Future Movie creionează foarte elocvent viitorul filmului în Galați: ieri în plin centru, azi într-o curte, mâine prin cine știe ce tavernă, la plasmă, cum organizează terasele vizionările de meciuri. Nu știu unde se vor îngrămădi toate bannerele anunțând pompos ce mari eforturi au făcut și cine știe cât-a bănet au cheltuit gomoasele instituții locale ca să vadă și gălățenii cinci seri de film, o dată pe an, în orașul lor, nu la vecini. Poate pe post de fețe de masă, dacă s-or găsi destule, fiindcă, la cum se rotesc culturnicii între ei, mereu aceiași, s-ar putea să avem o problemă. Parafrazând replica din Filantropica lui Caranfil, s-ar putea spune că Galațiul e un oraș mic, doar câteva mese…
Dând click pe imaginea de mai jos, puteți vedea un scurt film al primei seri.
Trackbacks/Pingbacks
[…] Maxim 20 pe rând la aproape 35 de rânduri. Și-or fi fost 4-5 sute maxim în prima seară deși, pe filmarea din primul articol, le puteți număra și dvs. dând stopuri-cadru. Oricum, din toate, aproape 300 sunt în fiecare […]