Zgonea – o limuzină prea ca la țară

12 octombrie 2014

ANTIpatia, ANTItudinea, Politic

Mereu, când mă gândesc la Valeriu Zgonea, îmi vine în minte „trompeta de aur”, Valerică, de la Zdob și Zdub. Dar într-un sens peiorativ. Ia să ascultăm ce trâmbițează ilustrul președinte al Camerei Deputaților – „Hai, măi Valerică!”:
„Pentru Klaus Werner Iohannis, «România lucrului bine făcut» e de import. În timp ce premierul Victor Ponta a ales să folosească un automobil Dacia Duster, produs în România, pentru a promova industria auto românească, Iohannis nu poate renunța la luxul limuzinelor germane.”

Eu aș avea câteva lucruri să-i subliniez domnului injiner Zgonea.

Dacă tot e să vorbim despre mândria de a fi român și alte sloganuri  cu Loganuri vânturate de PSD, să nu uităm că Daciile sunt doar Renaulturi cu tabla produsă în Cehia (?) și doar ambutisată în România. Într-atât e însuși constructorul de mândru de marca românească încât, sub capotă, pe motor, NU scrie Dacia. Iar până de curând se menționa și pe sigla de pe portbagaj: ”Powered by Renault”. Apropo, de ce n-o fi concurat domnul Ponta cu Loganuri pe la raliuri?…

Pe de altă parte, serios vorbind, ce să ne facem dacă lucrurile bine făcute, în general, a trebuit să le importăm? Ce să facem dacă, în ultimii 75 de ani, am creat, la nivel de sistem politic și viziune economică, doar rebuturi și catastrofe? Să continuăm cu „valorile naționale” Iliescu, Văcăroiu, Năstase, Hrebenciuc? N-a fost mai bine că am apelat la importuri gen NATO, UE, MCV, Sibiu – capitală europeană, ba chiar și „moteur Renault”?

Fără să fim răutăcioşi, am putea considera că domnul Johannis se „antrenează” de mult pentru postura de preşedinte, umblând de pe acum cu limuzina germană în loc de un SUVuleţ românesc. Dar asta în timp ce domnul Ponta, cu nimic mai prejos, oscilează între Skodiţa cu aere de colecţionar nostalgic, sărac şi cinstit, şi Range Roverul soţiei,marcă şi model consacrat de fata preşedintelui, Elena Băsescu…

Pe partea pragmatică însă, dacă e să ducem până la capăt raţionamentul cu naţionalismul maşinii prezidenţiale, poate ne luminează domnul Zgonea. Ce limuzină ar fi indicat să folosească viitorul preşedinte dacă noi, românii, n-avem cu ce-l dota? Cu Duster, cu Logan? Că italienii îşi produc limuzinele, germanii, francezii, englezii şi suedezii idem. Pe când noi, ca şi atâţia alţii, trebuie să le importăm – asta e!

Dar, revenind la parabolă, e oricum mult mai bine decât să folosim nişte compromisuri postcomuniste pe post de limuzine capitaliste, este?

valeriu-zgonea_17782
Zgonea, supărat pe importul de limuzine germane în dauna struțocămilelor de sorginte neofanariotă. Foto: machiavelli.ro

Stau uneori și mă gândesc că nu degeaba i-a lipit cineva pe frunte inubliabila etichetă de „șobolan cu elice”. Zgonea se dovedește mereu demn să o poarte, și nu mă gândesc atât la filmul lui Florin Codre. Ci la faptul că ține morțiș să arunce cu esențe moi dar parfumate în palele rotinde…

, , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply