Ziua Marinei, fără marinari dar cu miştocari

Pentru autoritățile Noului Galați, degeaba a mai trecut un an de la sărbătoarea de Sfânta Maria. N-au învățat nimic de pe urma criticilor pentru deficiențele din 2014. Ba, mai mult, ceea ce a fost cât de cât bun s-a micșorat iar relele s-au amplificat.

P1100629

În acest an, a fost mai mult vizibil disprețul față de alte manifestări în afara celor organizate de Primărie sau abonații acesteia la banul public. Distanța dintre oficialități și oamenii de rând a fost și mai mare, iar imaginea de fals și scremut mai pregnantă.

Canotca prin boscheți și pescuitul în pădure

Poate singurul eveniment autentic al sărbătorii de Ziua Marinei, cursa de canotci organizată de Ivan Patzaichin și asociația sa a fost împinsă în niște boscheți, pe partea stângă față de zona scărilor centrale de la Faleză. Desigur, autoritățile ar putea bâigui scuze legate de surparea din zonă și protecția contra unor eventuale alunecări de teren, dar asta nu împiedică traficul dens ce asigură fluxul de consumatori la terasele deținute și de șmecheri din peisajul politic.

Noroc că cei de la Row-mania s-au descurcat să-și amplaseze corturile și pe sub copacii unde i-au ascuns gazdele gălățene, iar traficul pe pontonul meschin pus la dispoziție a fost inteligent organizat astfel încât să suplinească lipsa de spațiu. Asta în timp ce pontonul amplasat cu scandal chiar în dreptul scărilor stă închis cu lacăt, nu se știe cui aparține și cine plătește taxă de amplasare la Primărie în contul lui…

În fond, cam tot ce la Galați ține de autenticitatea navigației, pescuitului și altor îndeletniciri pe apă a ajuns să fie o curiozitate în orașul de betoane. De Muzeul Zonei Pescărești ce se va deschide în… pădurea Gârboavele nu ați auzit?

Ceremonie anemică, mârlănii viguroase

Cum spuneam, faţă de anul trecut, relele s-au înrăit, bunele s-au mai rărit. Doar Dunărea însăşi s-a mai îngrijit de biata sărbătoare: a scăzut suficient de mult astfel încât terminalul de pasageri să coboare faţă de nivelul malului, să vadă şi cetăţenii obişnuiţi ceva din parada navelor.

Fiindcă, aşa cum v-aţi dat seama deja, autorităţile n-au învăţat nimic din neajunsurile organizării din 2014. Aceeaşi parcare mizeră din spatele Palatului Navigaţiei, acelaşi exclusivism de prost gust al oficialilor şi acoliţilor lor care şi-au rezervat locuri în faţă, pe pontonul terminalului, în timp ce prostimea a trebuit să privească defilarea şi aşa-zisele jocuri marinăreşti de pe mal, atârnată de gardul cheului.

Mai mult, anul acesta parcă şi detaşamentele de militari chemate să asigure ceremonialul ridicării pavilionului, fanfara şi pasul de defilare au prestat plictisite, realizând cât de plini de ipocrizie sunt iluştrii conducători în faţa cărora se munceau în arşiţa de august.

P1100615

Publicul a fost aproape jumătate din cel de anul trecut, dar potenţii zilei au ţinut să arate că între ei şi contribuabili hăul este tot mai mare. Au adus garduri de protecţie şi le-au postat în faţă nişte huidume de la o firmă privată de pază, obturând vederea copiiilor şi adulţilor mai puţin dotaţi la capitolul înălţime. N-au mai fost lăsaţi oamenii să stea faţă în faţă cu oficialii, fiind împinşi în laterale.

În schimb, tot felul de cunoştinţe sau apropiaţi ai oficialităţilor, în frunte cu şefa de cabinet a primarului şi sora acesteia, s-au fâţâit bine-merci prin spaţiul gol şi degeaba al parcării ca şi cum puţin le păsa de solemnitatea momentului. La un moment dat, după ce până şi vecinătatea arhiepiscopului avântat în plin discurs despre de toate şi nu mare lucru fusese invadată de tinere emancipate şi flăcăi veniţi parcă direct de la plajă, au lăsat măcar copii să se bucure de o derogare. Li s-a dat voie pe trepte, scăpând din sauna ad-hoc de la subsuorile adulţilor…

Dacă anul trecut partea religioasă a fost asigurată de protopop, printr-un discurs cumpătat şi la obiect, anul acesta arhiepiscopul n-a mai ratat adunarea şi, mai ales, toate împrejurimile geografico-istorice ale momentului. Singurii care n-au răbdat să-i asculte discursul-fluviu preasfinţiei sale au fost nişte păcătoşi de terchea-berchea adunaţi în câteva bărci putrede printre navele trase la mal. Probabil că îmbătaţi de apa care le intra printre doagele copăilor plutitoare, respectivii nu s-au putut abţine să nu chiuie, huiduie şi, în general, să-şi marcheze foarte zgomotos prezenţa de ziceai că s-a deschis vreo grădină zoologică prin preajmă. Şi cu toate insistenţele poliţiştilor dublaţi de bodyguarzii angajaţi să le păzească pe oficialităţi, respectivii n-au încetat decât atunci când au vrut, plutind plictisiţi către larg după ce şi-au făcut numărul de hăhăieli pe acordurile tânguitoare ale interminabilului Casian.

Hăul până la altitudinea înălţimilor lor

Noi aici nu vrem atâta să ilustrăm desfăşurarea evenimentelor fiindcă, sincer, nici nu ne face mare plăcere. Ar fi şi o înclinaţie morbidă ţinând cont de cât de jalnic a arătat această şuşă cu pretenţii de manifestare oficială. Oricum, vedeţi mai jos un film ca să vă faceţi o idee.

Dar ar fi interesant şi util să înţelegem de ce se ţin oficialii atât de departe de cei care îi aleg şi le plătesc funcţiile dar şi aberaţiile sau chiar abuzurile în acestea. Simplu. Pentru că realizează şi ei de ce organizare proastă sunt capabili. De cât de jenant este să ţii Ziua Marinei într-o parcare, îndărătul unui terminal care obturează vederea spre fluviu şi care, între noi fie vorba, ar putea fi dus inclusiv la fier vechi fiindcă gara fluvială a oraşului a devenit ea însăşi obiect de muzeu.

Să fim serioşi, aleşii realizează şi ei de câtă impotenţă pot da dovadă lăsând pe seama Masterplanului din 2030 astuparea surpărilor din zona centrală a Falezei, locul unde ar fi trebuit organizate asemenea evenimente. Fiindcă văd şi ei că apucături de ţopârlănie precum cele ale golanilor care huiduiau din bărci pe alocuţiunea episcopului nu sunt cu nimic mai prejos de manelismul aşa-ziselor jocuri marinăreşti organizate de ei, probabil pe bani mulţi, în fapt mai mult o caricatură tristă a ceea ce ar fi trebuit să fie. Inclusiv prestaţia primarului, încoţopenit la costum pe căldura de foc, dar ieşind transpirat cu haina în mână din sala terminalului, a stârnit comentarii de toată jena din partea trepăduşilor care îl aşteptau la capătul punţii (vezi de la minutul 3:20). Ravisant respectul bodyguarzilor care s-au pus pe fumat de plictiseală, cât îşi bea primarul „whiskey-ul cu gheaţă” pe vas (vezi minutul 3:15)…

Şi atunci normal că se ţin cât pot de departe de oameni, să nu primească vreo flegmă peste ochi sau măcar nişte huiduieli mai îmbrâncite…

Să fim serioşi, nu aşa se organizează o sărbătoare pentru toţi gălăţenii. Nu cu garduri şi cefe late te înconjori atunci când eşti un primar de succes sau măcar respectat.

La Brăila, cu câteva ore mai devreme, pe pontonul unde s-au ţinut ceremoniile, au încăput inclusiv marinarii oraşului şi familiile acestora. Jocurile marinăreşti au avut personaje frumoase, întrupate probabil de artişti locali. Evenimentele au avut cu adevărat un aer festiv, popular şi vesel. Nu o adunare încropită, cu discursuri ipocrite, personaje expirate, unele şi transpirate, la care şi organizatorii dar şi spectatorii vădeau nerăbdarea de a scăpa mai repede unii de prezenţa celorlalţi.

Un film drăguţ dar şi edificator despre Ziua Marinei la Brăila puteţi vedea mai jos, dintr-un articol mai amplu al ProBrăila.

 

, , , , , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply