În sfârșit… | Am reușit să mă DECID cu cine VOTEZ!

Sincer, m-am hotărât greu și, până acum câteva ore, nu eram foarte convins ca s-o mai și spun. Dar, după niscaiva cercetări personale, o sugestie și câteva verificări, cred că am ales cu cine să votez tura asta. Și detaliez aici ca să răspund astfel și tuturor întrebărilor ce mi-au fost puse prin mesaje pe net, telefonic sau în diverse discuții.

Dacă nu este cea mai sigură soluție, măcar o consider una cât se poate de documentată pe baza informațiilor existente la acest moment. Oricum, cu cine NU votez mă hotărâsem de ceva vreme, dar trebuia să găsesc o alternativă, ca să nu fac drumul la urnă doar ca să-mi anulez votul.

În mare, votez cu un partid nou, format din persoane catalogate drept naive politic care au însă, după mine, și cele mai multe date să fie „naive” și la furat din banul public. Și, de asemenea, votez și un candidat independent. Să  le luăm pe rând.

Ilustrație: Monica Zanet

Nu votez cu…

Un partid ai cărui lideri insistă de 27 de ani să mă convingă din vorbe cât de salvatori ai națiunii sunt ei, însă din fapte reiese cât de multe puncte comune au ei cu unii care au chinuit țara asta alți 45 de ani.

Totodată, nu MAI votez un partid care s-a lăsat contaminat de tot felul de „săgeți” securistoido-comunistoide, până la a ajunge să-și pună în fruntea listei un traseist politic local și care doar printr-atât s-a remarcat. A, și nu mai amintesc și despre decrepitudinea politică de la vârful acestei filiale de partid național…

Și nici sateliți de-ai celor de mai sus nu votez! Deci, cine și-a „scăpat” neîncăpuții pe liste prin vecini novici, crezând că Piața Universității e totuna cu Piața pupată a Independenții, să nu creadă că am vederea chiar atât de proastă…

O decizie împărțită

Însă și acelui partid nou, apărut dintr-o mișcare civică, am să-i reproșez o apucătură greșită în ce privește Galațiul. Chiar naiv politic fiind, nu te debarasezi de alți naivi, dar numai după ce ți-au făcut un imens serviciu: au stat în stradă și au strâns semnături – acel minim ”precontract” cu alegătorii de la care pornește practic toată campania electorală. Ba pentru unii mai cu onoare, semnătura dată pentru candidatură înseamnă chiar o antamare a opțiunii de vot….

Iar dacă totuși ceva s-a defectat la trepădușii naivi încât să trebuiască dați la o parte, nu-i înlocuiești cu alți gălățeni care, deși chemați inițial să ajute, au stat deoparte și au așteptat să li se întindă masa.

Dacă tot impui candidați de la ”centru”, măcar să fie clar de la centru, dar niște oameni care au dovedit, fie și acolo, la București, că au făcut ceva în lupta civică din care ai apărut. Ceva care să le dea o minimă prezumție de valabilitate politică. Nu-mi mai vii și cu angajați la stat (useriștii de pe primele două locuri la Deputați), ambii cu „bubițe”. Unul călătorind și peste hotare în plină campanie – să nu-i scape vreo deplasare și vreo diurnă? – altul parvenit din tabăra de student revoltat fix în cea opusă, de director la cămine și cantinele unei universități tot mai dubioase. Ca să mă refer doar la recenta lansare de carte a unui securist de frunte precum generalul condamnat Iulian Vlad…

De ce votez avocatul și consultantul

Deci, dacă tot e să votăm oameni dincolo de partide, apăi să fie oameni. Iar opțiunea mea pentru partidul cel nou și plin de tinere speranțe va fi una atent decupată după candidații propuși. USR-ului, lista de la Senat i-o voi vota, aia de la Deputați ba.

Dacă avocatul George Edward Dircă a cheltuit timp și efort să reprezinte Uniunea Salvați Bucureștiul în procese împotriva administrației locale, merită un loc între senatorii României. Poate nu va avea cine știe ce inițiative pentru Galați, dar măcar mă pot baza că va sprijini drepturile cetățenilor români în ansamblu. Oricum, e greu să găsești fie și un jurist care să se alăture constant unor cauze civice – eu, în Galați, nu am reușit să găsesc vreunul.

Pe consultantul în fonduri europene Neculai Gălățanu îl voi vota la Camera Deputaților pentru că m-au decis câteva obiective pe care le are ca viitor parlamentar, dar și o discuție personală de care am beneficiat la primul apel telefonic la numărul postat pe contul său de Facebook (!). Din discuție am aflat că Gălățanu insistă, dacă va fi parlamentar, să aibă contact direct cu oamenii, amenajându-și un cabinet fie și în sediul unei firme pe care o deține în Galați – deși, recunosc, puțin șiret, i-am sugerat că ar putea ține legătura cu potențialii cetățenii reprezentați și prin comunicații digitale (Facebook, e-mail, site), că tot suntem în secolul tuturor polibilităților.

Cu toate că sunt altele mult mai importante, un obiectiv legislativ chiar mi-a plăcut la Gălățanu: facturarea gazului și energiei electrice în funcție de indicațiile contorului, nu după algoritmi și parametri pe care consumatorul nu-i poate verifica, cum e acum. Până și ”nenea Iancu” (Iulian Iancu, deputat), expertul în energie de la PSD, a pus batista pe țambal vizavi de subiectul acesta! Înseamnă că Gălățanu, cu toți banii lui, de consultant pentru finanțări UE, încă mai trăiește totuși în aceeași realitate cu cetățenii de rând. Sau măcar știe cum vine asta…

* * *

Practic, prin votul de duminică, vreau să dau un imbold unei clase politice noi și, în același timp, să-i dau peste mână, din fașă, când are apucături de politruci învechiți în rele.

Tot prin votul de pe 11 decembrie, vreau să dau un imbold ideii de independent ca alternativă pentru situațiile când partidele dau chix.

Și dacă nu va lua suficiente voturi, cum se vor găsi să prevestească destule cobe, negreșit, un număr mare de voturi va încuraja independenții care știu ce vor pentru alegerile următoare. În niciun caz, nu vreau să mai votez răul cel mai mic, ci un bine cât de mic pe care îl pot întrevedea.

PS: Acest articol reprezintă STRICT opinia autorului. Deci, nu căutați casieria că nu există :)