CALCULUL ZILEI: Cum ne spânzură Primăria banii pe garduri

În ciuda zecilor de mii de euro plătiți pe studii pentru un oraș mai prietenos cu natura, dar și cu proprii cetățeni, Primăria face tot așa cum au învățat mai-marii ei de la comuniști. În locul spațiilor deschise, moderne, civilizate prin educație, se insistă pe îngrădiri anacronice, ca pentru niște cetățeni considerați un fel de suboameni. Și toate acestea la prețuri umflate, dar pe banii noștri.

978x0Foto: Costel Crângan, Adevărul

Cunoscutul jurnalist Costel Crângan arată în Adevărul cum, numai în acest mandat, s-a cheltuit peste jumătate de milion de euro pe garduri. În orașul fără apă caldă și cu peste 5% dintre cetățeni lipsiți și de apă rece, cu străzi în marea majoritate cârpite acolo unde gropile nu „înfloresc” în toată splendoarea, administraţia publică este foarte preocupată de gardurile metalice care îngrădesc spațiile verzi dintre blocuri.

Ceea ce nu mai detaliază Costel Crângan este diferenţa dintre preţul plătit pe acest „mobilier urban”, cum plină de cinism denumeşte Primăria gardurile ordinare, ca de ţarc. Dar de acest amănunt ne ocupăm noi, mai departe.

Promisiuni verzi date pe după gard

Cel mai recent Planul Urbanistic Zonal de restructurare urbană elaborat de Primărie este cel privitor la cartierul Dunărea. S-au plătit pe el nu mai puțin de 80.000 de euro și una din ideile principale enunțate în acesta era prioritatea desfiinţării gardurilor metalice sufocante. Mai mult, arhitecții de la Quattro Design SRL chiar exemplificau în cadrul studiului cu planşe foto din Franţa şi Spania, ultima fiind una din țările vizitate de Marius Stan pe banii cetățenilor, de când se află în scaunul de edil-șef.

Ți-ai și găsit cine să aplice asemenea idei contrare culturii de ghetto cenușiu cu steaguri roșii, seceri și ciocane!…

Primarul a preferat să trântească vreo trei licitaţii pe SEAP de pe urma cărora ne-am mai ales cu 26 de kilometri de garduri, din iunie 2013 şi până acum. Costul total – doar vreo jumătate de milion de euro. Mai precis, la ultima strigare, licitaţia din mai anul acesta, ne-am ales cu opt kilometri de gard (4.000 de panouri) la 120.000 de euro cu tot cu montaj. Cââât?!?

P1100244Foto: Mihai Angheluţă

Păi, ia să vedem. La 120.000 de euro pentru 8.000 de metri rezultă 15 euro pe metru cu tot cu montaj. Adică 67 de lei şi 50 de bani pe metru liniar, la 4,50 lei per euro. Reţineţi cifra.

Metrul liniar de gard, pentru tot omul, costă 49 de lei pe metru, cu tot cu stâlpi, accesorii etc.. Plus montajul, 19 lei pe metru liniar, vine 68 de lei pe metru. Ciudată potrivire, deci, cu preţul de mai sus care, chipurile, este îndelung licitat pe SEAP, bla-bla!

V-aţi prins cred, deja, unde se duc minim 10% cât se discountează la asemene comenzi – nu de sute de metri, ci de kilometri! Ba adesea câte 15-20%, fiindcă materialele se cumpără direct de la importatori, nu de la retaileri… Oricum, dacă raportaţi jumătatea de milion de euro la cei 26 km adică 26.000 de metri despre care vorbeam iniţial, veţi vedea că preţul mediu per metru iese mai mare de 15 euro, undeva peste 19 euro pe metrul liniar! Şi cine ştie ce plăţi suplimentare s-or mai fi făcut la contracte că pe astea Primăria evită mereu, prin tot felul de scuze penibile, să le prezinte când îi cerem acces la dosarele de achiziţii…

Păi mai bine le dădeau gardurile direct cetăţenilor şi făceau şi ei un ban cinstit. Le plăteau lor montajul şi, în compensare, îi scuteau de nişte sume la impozite şi taxe, ca să nu se mai ajungă la declaraţii de venituri suplimentare, taxe pe venit etc.. Este, domn primar, că nu v-aţi gândit la asta fiindcă… nu la cetăţeni vă gândiţi dumneavostră când mai şi gândiţi? 

Asta ca să nu vă mai întrebaţi atâta de unde trăiesc unii aşa de bine din salarii de bugetari, fie ele şi de câteva mii de lei precum cele ale şmecherilor din Primărie. În niciun caz nu se pot compara cu cele câteva zeci de mii de euro câte s-ar putea obţine şi din nişte biete garduri de sârmă…

, , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply