Fără IEȘIRE? ► Mâini moarte drept MOMELI în POKERUL politic pentru PRIMĂRIE

Fiindcă, după 26 de ani, nici ultimul fraier nu s-ar mai lăsa păcălit de aceleași figuri obosite, sforarii din partidele gălățene au inventat o nouă stratagemă: momirea cu momâi.

Dan Cătălin Predescu, reputat jurnalist, zugrăvea acum ceva vreme, pe pagina sa de Facebook, o imagine dezolantă a opțiunilor electorale locale în acest an:

„ALDE, teoretic singurul partid liberal curat (în condițiile în care PNL este afiliat popularilor europeni), defilează cu un candiat care a fost ales primar din partea Uniunii Stângii Democrate și PSDR, iar apoi a trecut prin alte câteva partide, în cea mai mare parte a lor tot de stânga.

PNL ne propune un fost viceprimar PSD, al cărui traseu a fost dreapta (PNȚCD) – stânga – dreapta.

PMP aruncă în luptă un politician care și-a început cariera tot în rândurile PSD.

În opinia mea (poate subiectivă), un politician nu-și poate schimba peste noapte orientarea doctrinară, caz în care cei de mai sus sunt doar niște oportuniști, care au încercat să profite atunci de forța pe care o avea PSD, iar acum pozează în candidați ai dreptei doar pentru că au găsit aici un culoar mai favorabil. În plus, o grămadă dintre promisiunile lor electorale sunt atât de evident de stânga încât e practic imposibil să-i consideri politicieni de dreapta.

(…) Și-atunci ce poate să facă un om de dreapta din orașul ăsta? Să-și calce pe inimă și să voteze candidatul de stânga al unui partid de dreapta sau să stea acasă?”

Practic, ceea ce putem conchide din rândurile DCP-ului este că unii ne iau de proști, prefăcându-se că s-au sucit 180 de grade față de doctrinele care i-au consacrat. Iar suceala asta îi lovește în opțiune în special pe alegătorii de dreapta, siliți să-și calce pe principii dacă țin morțiș să meargă la urne și tura asta.

De fapt, privită mai în ansamblu, oferta electorală din acest an nu are culorile pălite rău doar pe partea dreaptă. Dar și nuanțe de esență tare pe partea stângă, disimulate dindărătul unui galben pai amăgitor.

Practic, orice alegător de bună-credință, care încearcă să voteze cu o minimă schimbare în mai bine, are șanse să piardă pe oricare dintre mâinile moarte din pokerul politic gălățean.

Candidați care nu-s ei!

Observ în peisaj nişte candidaţi care, fără să fi fost cine ştie cine în partidele lor, au în spate o mobilizare de-ai zice că cine ştie ce avantaje li se scurg din funcțiile publice. Evident, fără probe nu putem vorbi despre avantaje materiale. Că la capitolul imagine…

Dar pote că sunt mize… documentare. La câte acte ciudate sunt într-o primărie sau într-un serviciu public, cine știe câte interese ca acestea să fie descoperite şi citite. Sau nu!

Sincer, pe unii candidaţi i-aş întreba direct: cine sunteţi voi? Cine sunt mamele şi mai ales taţii voştri (politici)? Mânuiau dosare în vechiul regim, au afaceri cu statul şi domeniul public în noul? Pe voi vă ţine cineva de mână astăzi ca să nu cădeţi împreună pentru eventuale pagini din trecut? Sau, dimpotrivă, fac nefăcute cu mâna voastră de mult şi pe-atât mai mult vor unul de paie și la Primărie?

Un fost pesedist în oferta PNL. Un fost penelist propus de un aliat al PSD (UNPR). Un (fost) comunist (notoriu, director chiar!) la braţ cu un fost stâlp liberal (Tăriceanu-ALDE). În oferta PSD, un tânăr anonim, dar „botezat” într-ale politicii de un fost penelist, născut din ecologist şi aterizat la UNPR. Un fost pecist moț în ăl mai de dreapta pretins partid, PMP-ul băsist. Toate astea la ce te pot duce cu gândul? La ce altceva decât la o înţelegere pe sub masă de genul „pleac-ai noştri, vin ai noştri, voi votaţi-i tot ca proştii”?…

Iar ca nu cumva să aibă șanse vreo candidatură cu adevărat independentă de pe culoarul independent, pare că au fost „aruncați” în luptă și doi independenți „de partid”: un ex-pesedist și o ex-PPDD-istă. Ambii doar recent (auto)exmatriculați din partide, să prindă cât mai mult, pe final de mandat, din „ciolănelul” CJ-ului unde activau…

Partide ce par să-şi fi dat mâna pe sub masă

La Galaţi, celebrul şi insalubrul slogan care pune toate partidele în aceeaşi oală pare să aibă o valenţă în plus: toate partidele – aceeaşi muşamalizare.

Fie că vorbim despre candidaţi tineri, scoşi la înaintare ca soluţii providenţiale ale unei curăţenii ipocrute, fie de candidaţi „hârşiţi” în contracte şi concesiuni întinse pe mandate întregi sau de foşti consilieri săriţi brusc din baia unei pretinse dizidenţei, ca şi cum nu abia s-ar fi ridicat de la masa unde s-au înfruptat pe tăcutelea plătind cu voturi date parcă pe întuneric, ţelul pare a fi unul singur. Să nu cumva să ajungă în scaunul de edil-şef vreun neavenit capabil să deschidă dosare de licitaţii, să cotrobăie printre contracte, subvenţii şi sinecuri şi să înceapă a le citi cu voce tare, răsculând opinia publică sau chiar trezind vreun procuror  din hibernarea perpetuă.

Exact ca în meciurile cntrafăcute în care ditamai gorilele se trosnesc până cad de pe scenă şi n-are unul un strop de sânge sau măcar o vânătaie, candidaţii gălăţeni la Primărie par că au pariat pe cote deja aranjate de nişte păpuşari, doar mimând lupta pentru propria eligibilitate.

Vorba preşedintelui, „Uitaţi-vă bine la candidaţi! (…)  Uitaţi-vă dacă sunt oameni serioşi (…) uitaţi-vă la echipa sa.” Cu cât veţi privi mai bine, veţi vedea că, la Galaţi cel puţin, candidaţii par a se rostogoli irelevant precum cărţile de joc amestecate pe postavul mesei. Masă împrejurul căreia,  în penumbra sforilor, stau aceiaşi vechi jucători. Eventual, din când în când, îşi mai schimbă locurile între ei, la derută. Sau, mai lasă la mutare, cu instrucțiuni clare, câte un băiat de mingi, să le țină locul când fac o pauză să ne numere rânjind satisfăcuți, ca pe jetoane, banii, zilele și speranțele furate.