Parcuri obosite, dale și garduri din belșug

25 noiembrie 2013

General

Faptul că iarna a venit cu ceva întîrzieri (probabil circulă cu CFR-ul!) a fost o întîmplare bună pentru oraş: odată pentru că nu am fost nevoiţi să aprindem focul în sobe şi mai apoi pentru că s-au putut finaliza lucrările parcurilor din Mazepa şi Aviaţie.

foto: amiralaov.blogspot.ro

foto: amiralaov.blogspot.ro

Oraşul Galaţi nu a prea avut parte de parcuri pănă acum. Cei care mai colindă prin oraşele patriei ştiu că locurile de relaxare din urbea noastră, comparativ cu alte aşezăminte locuite de om, semănă mai mult cu nişte coteţe şi nicidecum cu parcuri. Ca să dau o definiţie cît mai apropiată cuvîntului coteţ vă rog să vizitaţi Parcul Rizer sau Parcul Cloșca, care are şi un nume popular predestinat: Parcul Durbacă. Dar să lăsăm mizeriile trecutului şi să ne apropiem de prezent.

Grdina Publică, o moștenire rușinoasă

gradina publica

foto: adevărul.ro

Printre marile coteţe din oraş aş fi amintit şi de Grădina Publică dar am un respect deosebit pentru istoria locului, a copacilor şi a aleilor pe care, cu ceva decenii în urmă, păşeau oameni de seamă ai României. Dar nu pot să ratez o comparaţie între manopera, stilul şi materialele folosite aici şi cele folosite în reamenajearea parcului de la Pastilă. Lipsa bunului gust şi ieftineala care se văd la orice pas fac din Grădina Publică o cîrpeală veritabilă. Faptul că s-au îmbinat dalele de beton cu asfaltul într-o cromatică demnă de un vomitat sănătos, că stîlpii de iluminat au fost îndoiţi de primul vînticel de toamnă sau că aparatele de sport în aer liber deja sînt dezmembrate, arată fără echivoc că banii contribuabililor au fost sifonaţi vîrtos. Aceasta, fără îndoială, este greaua moştenire pe care primăria lui Nicolae a lăsat-o în lada cu zestre pentru următorul edil şef, nu că acesta din urmă ar fi trebuit să o şi accepte. Atît a putut face vechiul şi bătrînul primar că deh, cît ai fi de sărac şi cinstit tot trebuie să laşi ceva în urmă. Iar un combinat făcut praf şi un oraş aşişderea nu e chiar de colea! Să-i mulţumim respectuos (şi lui, și PSD-ului) pentru tot efortul depus!

Parcul de la Elice – locul unde Brătianu nu se simte acasă

Elice

foto: lsbg.ro

Revenind la parcul de la Elice, o mostră mai mare de mîrlănie şi prost gust nici că se putea. Nu ştiu ce-i mînă în luptă pe arhitecţii acestui oraş dar au gusturi îndoielnice. Numai betonul în trei culori de nouă feluri turnat pe aleile parcului  mă duce cu gîndul la o şatră de ţigani şi corturile lor multicolore. Nu pot crede că acesată mică bijuterie a oraşului a putut fi nenorocită cu atît elan. Nimic din noua amenajare nu a scos în evidenţă statuia mîndrului patriot Brătianu. Şi nici elicea aceea, un simbol al oraşului de altfel, nu a scăpat de mîna meseriaşului, fiind şlefuită şi… vopsită. Cam prea tare, nu?!

Parcul Rizer – s-a vrut muzeu și este un rateu

foto: Muzeul de Artă

foto: Muzeul de Artă

Despre Parcul Rizer… este cel mai mare eşec al tuturor primăriilor implicate! Şi culmea, toţi se mîndresc cu această eroare. E o lucrare neterminată pe care edilii o numesc parc. Aleile au început să se scufunde, dalele (iarăşi dale?!?) sînt de o mie de feluri şi sînt deja crăpate, ceea ce dovedeşte că sub ele se află exact ce se află şi sub scăfîrlia mesereaşului care le-a montat; dalele montate în amfiteatru de regulă sînt folosite în parcări sau curţi, în zone în care vrei să ai şi spaţiu verde dar vrei să-ţi parchezi maşina fără să-ţi îngropi roţile în noroi. Ei, în acest caz acestea au fost montate într-o zonă strict pietonală şi parcă pentru a împiedica în mod expres accesul publicului. Dacă ne ducem spre cascada artificială găsim nişte forme geometrice ciudate, nimic nu se pupă cu nimic, totul pare neterminat şi sînt convins că după trecerea iernii totul va arăta ca neînceput. De fapt întreg parcul are o notă de „În construcţie” sau „Acces Interzis! Pericol de Accident„… Trăiesc totuşi cu speranţa că din primăvară parcul va fi reamenajat în adevăratul sens al cuvîntului aşa cum mai am o speranţă: că cei care au construit monstruozitatea ne vor da banii înapoi.

Parcul Viva. Urme de civilizație

foto: Bogdan Burtila

foto: Bogdan Burtila

Dar, pentru relaxare, să revenim în Parcul Viva. E prima amenajare care seamănă cu o treabă bine făcută. Faptul că totul a fost dărîmat şi reconstruit din temelii îmi dă speranţe că nu s-a lucrat doar la suprafață, la vedere, ci şi la structura de rezistenţă (aşa cum nu s-a făcut la Rizer!). Că dacă mai pleacă şi ăsta la vale cum pleacă parcul de la elice chiar sîntem de can-can! Din punct de vedere al calităţii toate materialele folosite aici sînt net superioare celor folosite în Parcul Rizer sau Grădina Publică. Spaţiul a fost reamenajat cu cap acordînd atenţie tuturor vîrstelor: este loc de joacă, loc de promenadă, spaţiu dedicat sportului sau animalelor. Dar vreau să salut sincer din tot sufletul meu ideea proiectantului de a nu îngrădi acest loc. Şi rog Primăria să nu dea curs reclamaţiilor care au apărut în acest sens. Dacă ne uităm în jur, indiferent prin ce cartier trecem, totul este îngrădit. Sînt garduri mici, mari, de lemn, fier, sîrmă, tablă, gard viu, gard mort, gard dublu sau triplu, gard simplu sau complex… Ba mai mult, spre disperarea mea, există şi un model de gard pus la dispoziţie de Primărie special pentru asociaţiile de proprietari. Ce mama dracului vrem să îngrădim cu ele, măi oameni buni!? Aşadar revin la rugămintea anterioară: nu mai îngrădiţi parcurile! Şi nici spaţiile cu iarbă verde. Iarba trebuie călcată, pe iarbă trebuie să se joace copiii, să se întindă tinerii la o carte, un suc şi poate doi pupici… Cum să îngrădim aşa ceva? Sînt parcuri în Europa unde pe tăbliţe informative se specifică: „Loc de călcat iarba.” Hai că putem şi noi, hai că se poate, tovarăşi!

Despre parcul din Aviaţie nu mă pronunţ pentru că nu l-am vizitat dar trăgînd linie peste celelalte parcuri am aflat că:

1. Parcul Viva este primul parc făcut sub Primăria Stan. Se vede schimbarea de atitudine, de proiectant, de viziune, de materiale. Despre costuri poate discutăm altădată mai pe larg. Deocamdată concret între mizeria Rizer / jaful Grădina Publică / rîpa de la Ultimul Leu şi Parcul Viva există diferenţe clare de calitate. Nu pot să nu mă întreb ce-au făcut oamenii aceştia pînă azi cu banii noştri.

2. pînă astăzi toate primăriile au montat dale. De toate felurile şi culorile. Peste tot. Pe dale lucioase ne rupem gîturile la Bănci sau la Potcoava ori în staţiile de autobuz din Ţigline. Avem dale în parcarea sau pe trotuarele Casei de Cultură a Sindicatelor. Avem altfel de dale în faţă la A-uri în timp ce pe trotuarul de vizavi nu s-au montat, motiv pentru care strada arată ca o struţocămilă… În afară de faptul că avem fixaţii de-astea de oameni nebuni o mare problemă este şi felul în care combinăm culorile. Chiar nu ne pricepem. Ce-ar fi să lăsăm asfalt peste tot? Am văzut că în parcuri există șansa să scăpăm de aceste mizerii. Ar fi un început frumos dacă se renunțe la ele și în zonele pietonale de pe Domnească și zona Potcoava.

3. este a doua oară cînd într-o zonă din oraş se renunţă la garduri! Vă amintesc că scuarul de pe strada Brăilei, între Ultimul leu și Potcoava de Aur, pe toată lungimea lui a avut gard viu. Din momentul în care acel gărduţ a fost desfiinţat strada s-a luminat şi parcă s-a lărgit. Vă recomand un exerciţiu de imaginaţie în care să vă proiectaţi strada pe care locuiţi fără garduri. Am văzut că primăria investeşe în fiecare an în gard viu care de fiecare dată se plantează şi de fiecare dată se usucă. Aş propune ca în locul acestei investiţii să băgăm banii în gazon şi să lăsăm spaţiul verde neîngrădit că nu îl fură nimeni! Şi dacă se tăvăleşte vreun „copchil” acolo, se reface că de-aia e iarbă.

Avem o iarnă la dispoziție să medităm puțin la felul cum arată orașul, parcurile și străzile. E timp destul pentru a ne formula o părere și a veni în întîmpinarea Primăriei cu opinia noastră. După cum știm începuturile de mandat ale edililor se lasă cu tot felul de investiții. Dacă tot fac ceva atunci să facă așa cum vrem noi.

, , , , , , , , ,

About Meneopol (Daniel Bogdan)

"... La ce să dai hîrtia cu şiruri numărate Pe-a caracudei labe, păroase, nespălate, Să pierzi a ta viaţă şi creierul să-l storci Zvîrlind mărgăritare în troaca unor porci..." Mihai Eminescu

View all posts by Meneopol (Daniel Bogdan)

Trackbacks/Pingbacks

  1. Mai avem nevoie și de iarbă! | Made in Galaţi - 7 iulie 2014

    […]  Citește și “Parcuri obosite, dale și garduri din belșug“ […]

Leave a Reply