Perversiune MAXIMĂ! ► Candidații INDEPENDENȚI aduc VOTURI lui Bau-Bau?

Problema ridicată:

Subliminalul, dupa parerea mea:

Haideți totuși, dincolo de cifre, să privim pragmatic (!). Prin prisma rațiunii unei inițiative politice individuale, de ce candidează cineva? Fiindcă se consideră mai bun, mai potrivit decât alții într-un post de conducere. De ce nu se duce el atunci la un partid cu oferta candidaturii sale? Pentru că nu se regăsește în vreunul dintre partide. Și, dacă ne uităm în peisajul politic românesc, este foarte ușor, ca cetățean de bună-credință, onorabil, să nu te regăsești în majoritatea covârșitoare a pertidelor existente ACTUALMENTE.

Bătăliile nu se câștigă din pat

Pe de altă parte, până vei reuși să-ți strângi alături destui care să-ți împărtășească vizunea și obiectivele iar împreună să formați și un partid, vrei totuși să afle lumea de tine, inclusiv acești potențiali viitori „tovarăși” de partid. Vizibil fiind, să fii luat în considerare ca potențial ales de decizie, consilier adică, sau chiar conducător suprem al comunității, recte primar, variantă viabilă pentru viitoarele alegeri. Și cum poți să accezi la acest statut, de „tânără speranță” altfelș decât intrând în lupta electorală?

Pe de altă parte, argumentul serviciilor indirecte aduse adversarilor poltici – aici Bau-Bau-lui reprezentat (nu doar în cazul Galațiului) de PSD – este cel puțin hilar. Deoarece – o știm cu totii, inclusiv membrii de partide care de 26 de ani nu au nimic de protestat în privința asta – aleșii la nivel de consilier nu sunt altceva decât masă de manevră în mâinile propriilor șefi de filiale. De câtă conștiință la vot poți „suspecta” un alese sub amenințarea retragerii sprijinului politic, lucur ce duce AUTOMAT la pierderea postului de consilier?

Dar la ciolan erau frecventabili?

În logica evitării unor câștiguri indirecte pentru PSD, partid de dreapta fiind, ar fi trebuit chiar PNL-ul local să dea exemplu de niște abțineri. 

De pildă, din cauză că precedentul candidat – pe care l-ai propus în două rânduri și, în final, doar cu sprijinul PSD-ului, în cadrul USL, ți-a ajuns edil-șef – a derapat pe stanga, ar fi ntrebuit să-ți retragi reprezentanții/numiții din sistemul de termoficare, din agenția de supraveghere a serviciilor comunitare, din conducerea diverselor entități publice etc. numai ca nu cumva să fii acuzat ulterior că ai fost complice sau chiar părtaș la devalizare, alături de trădător…

Mai rău: pentru a nu se crede nici acum, după ruperea USL și la un nou început de mandat, că face servicii PSD-ului – livrându-i un potențial primar numai bun să-l slujească pe la spate, de cum va ajunge la post, ba poate să i se și alăture fățiș la vreo viitoare ordonanță a traseiștilor… – PNL-ul ar trebui să nu pună în fruntea listei o fostă mare speranță a PSD-ului, fostă mână dreaptă a bătrânului fost mare licurici de oțelărie…

Logică de perdanți asumați

Dar cel mai grav și mai grav la o astfel de logică este că ea demonstrează încrederea în propriile forțe a celui care-o propagă.

Păi, cu ce entuziasm să mai votez eu PNL-ul dacă până și candidații acestuia, din start, știu că vor fi pe un loc inferior? Fiindcă, dacă s-ar considera suficient de buni pentru un loc fruntaș, cu multe voturi, poate chiar pe primul loc, e clar că voturile nefolosite ale independenților i-ar avantaja! Este?

Vedeți ce greu e cu logica asta cu „să ne ferim de independenți ca să nu câștige tot PSD-ul”?